kiki ii stie pe patronii de la anthony frost, english bookshopul de sub arcadele blocului crescut in gradina bisericii kretzulescu; treci de magazinu de candele, potcapuri, cruci si scrieri cu barba, despre viata sfantului x si vedeniile lui y, treci de libraria humanitas, o fi humanitas? nu mai stiu sigur. dar radu mi-a povestit ca liiceanu, in putinele clipe pe care si le petrece fara mistrie si daltuta-n mana, construindu-si soclul, e vazut la libraria de linga biserica kretzulescu, humanitas trebuie sa fie deci. liiceanu e acru ca o nevasta de administrator de scara, superior si sensibil la contaminare asa ca nu trece pragul vecinilor de la anthony frost nici picat cu ceara. doamne fereste, daca-l vad paparazzi de la cancan intrand si, astfel, ajunge sa faca reclama concurentei? filozofic vorbind asta ar insemna o descompunere a individului, a geniului si intoarcerea in humusul.. daca as fi liiceanu ar urma aici un delir de 4 pagini, pe care va scutesc sa-l cititi, caci despre anthony frost vroiam sa va vorbesc.

libraria e mica, gaura financiara este mare. anthony frost e deschisa de 5 ani, 2008 deci, cind economia duduia si varujan vroia sa mareasca salariile profesorilor. in 5 ani proprietarii au pierdut bani, cite-un pic, pic, pic.. chiar mai mult de cate un pic, a siroit, acum e un pic mai bine dar garnitura tot nu-i etansa. daca nu ar avea alte biznisuri, ar fi trebuit sa inchida de mult si sa faca o saormarie cu binecuvantarea bisericii kretzulescu al carei spatiu l-au inchiriat. cereai una cu de toate, primeai la pachet si un faulkner sau un salinger, sa intre mai bine.

cum spagile erau mai mari daca intrai pe alimentatie publica si spatiul era prea mic pentru amenajarea unei bucatarii, proprietarii librariei au ramas la afacerea lor plicticoasa si aducatoare de gauri in buzunare. unul dintre ei, vlad, isi risipeste mainile si-si repede degetele inspre raftul cu noutati: stii asta, e fabuloasa, the wonderful world of albert kahn. anul 1909. milionarul francez a trimis 50 de fotografi in jurul lumii, incercand sa creeze prima inregistrare color a lumii. din paginile cartii pe care vlad o tine-n mana, se-ncrunta greci cu clop, mongoli pe caluti pitici, indieni famelici, algerieni rezemati de oaze, in compozitii studiate, in costume de razboiul stelelor, toate-s noi si vechi is toate. inceputul de secol XX pare un inceput de secol X. lumea a luat-o la fuga in ultima suta de ani de parca a fost prinsa furand cirese. vlad e nostalgic si eu sunt nostalgica de parca in cartea lui kahn e prinsa toata copilaria mea pierduta, cit costa? vreo 300 de lei sau poate mai mult, nu mai stiu, oricum n-am atatia bani. si de ce i-as da pe o carte care ma intristeaza?

mai bine imi iau o saorma de la jenin. cu de toate.