Archive

Tag Archives: avioane

razboiul din coreea a fost: a) castigat de americani, b) castigat de rusi, c) castigat de chinezi, d) pierdut de toata lumea, e) toate de mai sus, f) ce razboi domle in coreea, ala a fost in vietnam, habar n-aveti.

cind s-a impartit norocul, coreea a fost uundeva in spate, pe randul t iar colegii foiau punga de la sandvis si nu s-a auzit strigata. totul suna bine in ’43, la Cairo, cind aliatii s-au intalnit sa decida soarta lumii post razboi, iar coreea s-a trezit in cosuletul cu foste colonii ale japoniei care urmau sa fie impartite intre americani, englezi si chinezi. hahaha, amuzant rationament postfactum, cint te gandesti ca nimeni nu a tinut cont de stalin. dupa bombardarea hiroshimei in august ’45, rusii au declarat imediat razboi japoniei si au inaintat hotarat spre sud, inghesuind sub mantaua rosie, ceea ce se cheama azi coreea de nord. la revedere al doilea razboi mondial, bine ai venit razboi rece.

tarash-grapish, cu arsuri de gradul IV in japonia  si junghiuri in china, americanii au ajuns si ei, cu greu, pana la paralela 38. Aceasta a devenit granita de facto dintre cele doua tari, nordul comunist-militarist si sudul capitalist-pacifist, separarea urmand sa fie o chestiune temporara. in ‘47, natiunile unite ar fi trebuit sa supravegheze alegerile din ambele tari, scrutin care ar fi trebuit sa nasca un cuza, nordul si sudul urmand sa fie reunificate. insa stalin si kim il sung aveau alte idei si uite asa, coreea de nord nu a vazut alegeri si onu nu a fost lasat sa intre in tara. in ’49 americanii si rusii s-au retras, hehe, mult spus, sovieticii au lasat in spate o armata de consultanti si sfatuitori si in ’50, kim il sung-cu sprijinul lui stalin si al lui mao-a purces la reunificarea coreei.

bombardament de manacu armament superior, o turma de t-34, pregatire militara superioara si infruntand un inamic praf pe training si psihic, nordul a ajuns, in numai 3 zile, la seul. sudul nu avea niciun tanc, poseda doar cateva avioane din care arunca bombe cu mana- pe bune, nu-i gluma, le aruncau ca pe capatanile de varza- frontul cade mai fulgerator decat actiunile gabriel corporation, debandada si retragere si, in 3 luni de zile, coreea de sud se contracta ca putza la apa de 4 grade si ajunge sa fie o bucatica mica in jurul portului busan, undeva in sud-est.

muzeul razboiului e imens, armate de chinezi marsaluind dupa un nene cu umbrela sau o tanti cu un indicator cu manuta de mickey mouse in varf, te lipesc de pereti. se mira tare-ooooooooooo, aaaaaaaaaaa, fac poze la orice, se incanta la holograme cu veterani care povestesc batallia de la … si de la …., zambesc veseli la desene animate si la instalatii cu butoane si ecrane. muzeul este tata hi-tech-ului. treci prin batalia de pe raul han, soldati de-a dreapta si stanga trag cu trasoare pe deasupra capului, se zguduie podeaua sub senilele tancurilor. intri in camera 4d, te asezi langa un mos pe o bancuta si treci de la 34 la 7 grade caci acum nu mai e septembrie 2013 ci chiar ianuarie 51, cand seulul a fost din nou evacuat, de data asta de frica chinezilor.

batalia de pe handupa interventia lui macarthur, recucerirea seulului in 15 septembrie 1950 si 3 luni de succese militare, chinezii nu mai pot sa stea pe bara si intra in coreea din manciuria, folosind tehnica “valului uman”, sunt de 500 de ori mai multi decat trupele natiunilor unite, ataca noaptea si vin-maree nesfarsita-batand in tobe si cantand la fluiere, lovindu-te la ciocanel-nicovala si scarita, facandu-ti nervii praf. in dioramele muzeului te crucesti la vederea uniformei purtate de soldatul chinez la -30 grade, in iarna lui ’50/’51: haine de in, tenisi de panza, poseta de plaja, de vama veche. americanii se retrag, isi iau talpasita lasand pe ponton la hungnam sute de mii de oameni care nu au cum sa incapa pe navele de razboi, se fac promisiuni: o sa ne intoarcem acusi dupa voi, stati linistiti ca nu o sa dureze o vesnicie. 60 de ani mai tarziu, hungnamul e tot in coreea de nord, in camera 4d unde ruleaza filmul evacuarii, incepe sa ninga, e frig al dracu in nordul comunist si ma trage la sale.

chinezul si uniforma satimp de 3 ani se danseaza la bara latitudinii 38, ba o sar trupele onu, ba chinezii in tenisi, din nord e o hemoragie de anticomunisti care se predau sudului,  natiunile unite zic ca trebuie intorsi pyongyangului dar presedintele sudului, syngman rhee refuza si aranjeaza o evadare uriasa, facand scapati din schimbul de prizonieri cateva zeci de mii de oameni.

pe pereti atarna poze cu cadavre imbracate in haine albe, de mireasa sau de chelner, la groapa comuna au mers cateva mii de oameni dupa fiecare din cele doua cuceriri ale seulului, unii impuscati, altii morti de foame pentru ca mancarea nu mergea decat la membrii de partid si la armata eliberatoare. barbarie si cruzime si rapire de persoane-zice sudul aratand cu degetul spre nord-100.000 de artisti, intelectuali, au fost inhatati de armata pyongyangului, rapiti pentru propaganda. cum? da domle, i-au luat, le-au dat o uniforma frumoasa si i-au pus sa slaveasca realizarile lui kim il sung, stafiditul pretin al lui ceausescu, cel de la care a invatat nea nicu sa construiasca victoria socialismului si sa faca btl-uri de 23 august.

100.000 de artisti pe care cizmarul nu-i mai avea, ca ii tocisera alde visinescu pe la targu ocna sau pitesti. cine sa mai scrie carti de istorie, cine sa mai stea sa-nvete liceenii despre razboiul din coreea sau despre macarthur sau despre batalia pentru sfere de influenta? ce ar fi fost paler si paunescu si vadim, victor eftimiu si zaharia stancu daca nu veneau rusii peste noi? cine poate sa-mi raspunda la intrebarile: cine a castigat razboiul din coreea si de ce ne-ar pasa noua? si cum se face ca geografia a fost pacalita si avem si noi o paralela 38 care trece prin mijlocul tarii?

 

lonely planet zice ca in hong kong trebuie sa vezi neaparat victoria peak, alfabetizarea are si partile ei proaste, 7 milioane de oameni au citit lp-ul si iata-i impletiti intr-o coada pe 6 randuri, un ochi pe fatza, unul pe dos, multimea umple trotuarele si urca, urca, pina-n victoria peak, in 7 ore o sa apuce sa se catzere in trenuletul care gafaie-n panta si-i scuipa in locul in care sunt deja, niste paki si-au adus scaunele de pe care isi privesc incantati odraslele crescand, lu ala mic i-au dat tuleiele de cind maicuta sa s-a asezat la rand, daca mi-as fi facut stagiul la sfanta paraschiva as fi gasit putere-n mine sa izbandesc; nu-i nimic zice nea gary-arhitectu, de zece ori mai cashtoace sunt toaletele din pacific place, pardon? serios fetito, palate din cel mai fin portelan si lemn de artar, nu stiu terminatii aia cu ghidurile care-s adevaratele atractii ale hong kongului, niste neispraviti.

pacific place e tata mall-urilor, in matzele lui, ai mai smecheri designeri au cite-un petecut de magazin sa-si prezinte tzoalele,  unde-s toaletele?, acolosa, navalesc intr-o bula scaldata intr-o lumina aurie, cabana scandinava meets drawing room-ul unui lord englez, sa fie bach cel ce te-ndeamna spre usurare? sa fie sora lui bach cea care strange cu un clestisor argintiu hartia igienica si-o-ndeasa in fantele iscusit disimulate’n peretele de lemn de cires? usa e deschisa spre capsula spatiala unde mamica si bebelusul sau sunt invitati sa asasipedincolo, paradis-ssssss, as muri impacata dac-as stii ca as ajunge intr-o buda a lui pacific place, eu si bach. si sora lui daca e neaparat nevoie.

pacific placetupilata dupa un designer nordic e cascarabeta unei babe cu fatza de mops care vinde miniaturi, legiuni romane, ieslea si pruncu, magaru si vaca privind gales nasterea domnului, razboiul de 100 de ani, napoleon, primul razboi mondial, avioane, benzinarii, tancuri, britzi in bocanci si echipament de desert, piloti americani, uite-i si pe nemti, in frunte cu hitler, un carton spune ca magazinul nu promoveaza si nici nu simpatizeaza cu nazismul, hm, nu stiu ce sa zic: figurinele fritzilor sunt mai ieftine cu 10 euro decat ale aliatilor, deci ma scot mai bine daca mi-as face o armata germana. paradoxala decizie de pricing.

die germans, cu lonely planetul in mana, privesc indecisi multimea bolborosind in gura templului Man Mo, autocare parcate peste drum varsa-n strada armate chinezesti agitand ofrande: caserole cu orez si piept de pui, pungi cu portocale si brate de rachete, ba nu, faclii cu tulpini mari, galbene si fitil gros, negru, betze parfumate iei la liber, cate 20-30, le aprinzi la un capat, le scuturi in aer si le-nfigi in cazanele de bronz enorme, pline de cenusa, trag in piept scrum, din ghirlandele din tavan nori gri mi se aseaza pe umeri, krakatoa, bajbai prin fum pina la cele doua figurine cu mustati negre invartite-n jurul gatului, zeul razboiului si cel al literaturii, umar linga umar, la fel de fiorosi, palma stanga a zeului literaturii e lustruita de atatea atingeri, cu mana dreapta repede catre tine un condei ascutit, nu domle, nu-s de la lonely planet, lasa-ma sa traiesc.

master ngmaster Ng, fortune teller asteapta ca un paianjen plictisit dupa tejghelele unde se vand la kil amulete cu dragon, caine, porc sau ce semn zodiacal ai tu chef sa-ti iei, nu-i pe chef dragutza, e pe necesitate, a6-uri te anunta in cantoneza si engleza la ce sa te astepti in anul sarpelui de apa si cum te poti scoate, eu am pus-o, zice “hurting year” si ca daca nu-mi iau amuleta cu caine sau cal sunt mancata de balena, refuz misticismul dar ma-mpleticesc de piciorul scos de domnul Ng de sub masuta plianta.

3 oferte are pentru mine:

  1. la 70 de parai hong konghezi, sa le spunem simplu DHK, tragi un bat dintr-un borcan, bat de inghetata polar, pe care sunt zgariate niste simboluri umplute cu vopsea roz, lemnu ala ii spune lu domnul ng raspunsul la intrebarea pe care i-o adresezi;
  2. 150 de  DHK pui o intrebare si domnu ng face calcule pe un caietel de matematica, cu patratele, si-ti da negresit raspunsul
  3. la 350 de DHK deja intram in profunzimi, domnul ng scoate artileria grea, ca stallone arunca-n aer valul care acopera viitorul, infige-o mana-n faldul timpului si-l aduce de urechi pe masuta plianta.

deci fetito, ce alegi? merg pe 150, domnu ng imparte, aduna, mazgaleste, dar mai cu seama raspune la iphoneul 3-hehehe, domnul ng o cunoaste tainele viitorului dar traieste clar in trecut-care-i suna din 30 in 30 de secunde, haide domnu ng ca fac pipi pe mine, spune-mi ce-ai vazut si ce-i de facut, ghicitorul se incoarda, habala-habala-habala-hap, raspunsul vine: da duduie, pleaca din tara cit vezi cu ochii, sunt sigura ca domnul ng a vazut circul pitecantropilor de la muzeul taranului roman si eliberarea sfantului adrian cel degraba scriitoriu de carte si santificarea lui ion iliescu dupa moartea sa mult prea tarzie si plasarea romaniei pe locul 28 in competitia de la eurovision.

viitorul romaniei

si intrarea in lonely planet hong kong a toaletelor din pacific place. dar asta nu face subiectul intrebarii mele.

un nene in uniforma de parasutist isi roteste grabit mana, haideti si aici, haideti si aici, a inceput desantul din parcarea aeroportului otopeni , pe pista unu, strangand curba sunt vreo opt masini, pe a doua doar patru, pe a treia trebuie s-o ghicesti, falsu parasutist trage aerul catre el, pe aici, da, da, apropiati-va, iote frate, la bariera nu-i nimeni, mercic domnu plasator, jos e plin, hai la mezzanin, plin si aici da iaca un loc, un-doi-un-doi, grabesc pasu spre sala de asteptare, 894 de oameni se sprijina de bara de inox strecurand priviri-hopa, hai ca a intrat-printre usile cu senzori care fac ftzzzzz si se deschid cind trece cineva prin fatza, ftzzzz se inchid repede la loc, ai reusit sa vezi ceva? nu, nimic, nu stiu de ce-i tin atat.

17 avioane au aterizat in 15 minute, nimeni nu iese, tensiune rupta de anunturile intr-o engleza stalcita, primul zice ca pina la bucuresti exista tren si autobuz, ma uit dupa vreun indicator care sa o dubleze vizual pe duduia din boxe, nietzz, nu vad nimic, doar un zid de nenici burtosi care invart pe deget cheile de masina si afara miriapodul de taxiuri galbene cu 8 lei pe kilometru, vocea demoazelei da mai departe la tocatorul de cuvinte, iese niste carne de mici din care reusesc sa extrag urmatorul enunt: este strict interzisa activitatea de plasare de pasageri pentru taxiurile care asteapta afara, co-lo-sal, ma uit in stanga, in dreapta, in spate, fatza, sus si jos, canci politie, nu-i nevoie, probabil enuntul acestei interdictii e semanat cu stimuli care-odata intrati in urechea potentialilor infractori, le gadila sinapsa moralitatii si le da desteptarea la obedienta in fatza legii, auci, ce fac aici? plasez clienti taxiurilor, dar asta nu e bine, mai bine ma duc eu acasa sa dau de mancare la gaini.

un burtos-barbos-falcos pe la 50 de ani a paralizat acum 7 minute linga carutzu cu geamantane, ochii ii alearga disperati peste multimea de capete, produce o hartie din buzunar, formeaza un numar, asteapta, asteapta, ochii sunt si mai mari, “bine ati venit in romania, nu incercati sa rezistati, veti fi tzapuit din prima clipa de haita de taximetristi de la poarta; 20 de euro, aparatul foto si pentru fetele dragute din japonia, chiar viata, dar inainte…”, hartia imi rasare sub ochi “chen iu tel mi if diz nambar iz corect?”, este dar trebuie sa puneti doi de zero in fatza lui patru, shlap-fap-parap, imi paseaza telefonul, o alta voce imi spune ca abonatul gsm nu are semnal, unde vrei sa ajungi domnule draga? la tecuceni, tacaeni, telueni, sunt inginer de..omul bajbaie, imi arata din nou hartia, soferul petre ar fi trebuit sa vina sa il ia, pai si te-ai uitat bine daca nu-i undeva in gramada de poporeni care strivesc bara? burtosu-barbos-falcos-fricos imi lasa geamantanele si face-o tura, produce dupa 5 minute soferul, o aschimodie parlita, cu telefonul inchis si niciun cuvant in engleza la el, multa bafta domnu inginer.

hai ca s-a dat drumu la porti, ftzzz, ftzzz, scuipa 5 oameni, inca 3, vine stiuca pe canal si taximetristii incep sa se agite, plasatorii au fost de mult spulberati de anuntul moralizator asa ca nu-mi fac griji pentru fetele astea din germania care cauta disperate o cale sa ajunga in oras, o inhat pe mama norinei si m-arunc in coada la bojdeuca unde platesti parcarea, functioneaza doar una si-n soarele tare soferii transpirati improasca injuraturi, in pantecul parcarii, parcagii-parasutisti au fost facuti ko de descurcarosenia romaneasca, luati-o pe aici, nu domle ca eu dau acum cu spatele, pai il blocati pe domnu, pai ce cauta bou dracu pe aici ca el nu are voie.., doi dau cu spatele in timp ce trei se strecoara in fatza lor blocand astfel iesirea altor patru care tocmai luau…claxoane, uuuuuuu, auuuuuuuuuuuuu, tuuuuuuuuuuut, mama norinei e aproape surda dar aude brici urletul prostiei omenesti.