Archive

Tag Archives: bate palma

costin isi ia casa, vanzatoru i-un inginer, ba nu, radiolog, pune scanneru pe tine si vede pina-n fundu sufletului daca prezinti gogoloaie de rautate si tumori de perversitate, nimic nu-l inseala pe domn inginer-radiolog-clarvazator, isi alege cu atentie cumparatorul ca sa nu-si bage-n casa vreo lichea, sa faca tractir din mostenirea lui de la unchiuletzu si matusica, ei bine cascand dom inginer ochii dupa cumparatoru ala mai tzitzirit a cal…caaaaaaaaaat, “unde esti dom inginer?”, uite aici, in curul gropii cu prosti, alaturi de toti falnicii proprietari care-au facut neprotejat dragoste cu poporul rom si s-au ales cu ditamai sancru moale imobiliar tiganesc.

cum se ia: tu, proprietarul, ai o buba la o teava sau la acoperis sau vrei sa renovezi casa da’ nu vrei sa platesti impozite, mai da-l in pizda ma-sii de stat, ca ce mi-a dat el mie?, mai bine vorbesc eu cu tiganii aia de la miercurea ciuc, nu-s ca ai nostri, astia sunt unguri muncitori, lotzi, sontzi, ia uitati aici lucrare: acoperisu asta are o gaura, vine iarna, trebuie acusi astupata, ziceti cit cereti? frecat de mustata, palarie impinsa pe ceafa: boierule te costa 1000 de euro si intr-o saptamina-i gata, se bate palma, tiganii-si fac culcus in pod, ca doar unde vrei sa doarma?

ai plecat la serviciu azi, ai plecat la serviciu maine, poimaine ridici si tu ochii si vezi ca-ti lipseste juma de acoperis, tiganii-ti halesc ca rugina fatzada, stooooop, ce faceti mai baieti aici? pai boierule, era praf, trebuia sa dam si plasa asta jos, ca uite grinda asta era putrezit si trebuie intarit la casa, te iei cu mainile de cap da’ n-ai ce face, esti cu vilutza despicata pe masa de operatie, continuati, inghiti cina cu noduri si te trezesti la 5, a patra zi, in urletele satrei care s-a mutat la tine-n pod, femeile au spalat si intind rufele pe grinzi, copiii isi sterg mucii verzi pe blana cotoiului tau negru, sontzi si lotzi te linistesc: boierule am chemat la ei ca asa suntem mai multe si terminam treaba mai repejor.

a trecut termenul de o saptamana, tigla s-a dus, din pod iese fum gros de sub cazanul cu rufe, casa leproasa trage sa moara si tiganii-ti spun ca in 3 saptamani e gata da’ te costa 10.000 de euro pentru ca boierule, sobele si materialele si suntem zece… ai fugit la politie: buna ziua, sunt infestat cu tigani, “pai si noi ce sa-ti facem” te-ntreaba plutonier jumara, “cine ti i-a bagat in casa?”, pulea spataru desigur, el e de vina pentru toate nenorocirile, de unde faci tu rost de 10.000 de euro si cum stii sigur ca daca ii platesti astia pleaca si nu te lasa cu casa intoarsa pe dos, ca un ciorap puturos?

nu stii. da nu conteaza, o rezolvi tu mai tarziu cu marian si stan, veniti din valencia, au chitantier, au salopete, au referinte de la vecinu de pe strada clucerului, si cu banii? radiologul i-a vandut pe graba casa lu costin, fara sa tina la pret, fara scanarea cumparatorului, faca ce-o vrea cu ea, ca mai rau de atat nu poa’ sa fie. cruciatii de ciuc inhata prada, 10.000 de euro, isi fac catarea si ginesc urmatorul prost hapsan, satra se pregateste de salt..

..dupa bulina de risc seismic, asta mi se pare a mai tare gaselnita de scazut pretul la case. mai ceva ca-ntr-un banc cu evrei. ia zi costinel, ai trecut pe la rabbi?

al de sus a taiat sonoru si trazneste muteste, lumina crapa ceru-n doua si nu se aude un crac un trosc, re-la-xa-re, locuinta mea de vara e la tara, de la furtuna strasnica pica netu si, tot pe tacutelea, se-nfige in covorul gros, orasul e pustiu ca dup-o molima, chelnerii isi cara pumni luptandu-se pentru clienti, in usile hospederiilor proprietarii supravegheaza strada, m-au vazut, primii trimit copilul de 4 ani cu mucul atarnand vascos deasupra gurii, buu-naaa-ziii-uaa, mama are camere duble cu mic dejun si intenet, bag grimasa a la lady di si grabesc pasul, din a doua poarta se desprinde adolescenta cu sanii cat capul mucosului de 4 ani, buna ziua, daca vreti camera stiu un loc extraordinar cu pat si mic dejun si ..grimasa de pe fatza se transforma intr-un ranjet stanjenit, aproape alerg, competitia-i crunta, sateanul din villa de leyva ori a ars-o pe lene ori manat de dorinta de capatuire si-a tras restaurant, hosterie sau magazin, nimeni nu produce nimic, toata lumea ofera fix aceeasi lucru iar turismu se umfla doar la final de saptamina si potopul aduce tot felul de atarnatori care traiesc o saptamina din banii de plasturi.

un japonez si-o blonda stearsa-si tarshaie espadrilele carpite in carciuma unde-un nenic pregateste panzerotti, insfaca meniul, ochii umezi ai chelneritei ii urmaresc febrili reactiile, japonezul ofteaza post-hiroshimic, nu, nu-si pot permite preturile gigantice, chelnerita atarna ca o remora, ia zi dragutza cit poti sa dai, 10000 de pesos zice domnul Qi-Tra, aha, pai va fac un platouas cu o pizza si un sprite, lumina-n ochii blondei lesinate de foame, se bate palma, se schimba zambete, citisem pe net ca-n columbia trebuie sa negociezi orice dar mi-era tarsha sa cer mai putin cind deja totul era atat de ieftin, in 5 parai sa primesc o pizza cat un sugar de 3 luni si un sprite, ia sa-ncerc, bre, cat vreti pe cina?12.000, oh-ah, n-am decat 10.000, ok, iu-huuuu, ce simplu a fost, paraiul salvat ma incanta, il sparg urgent in magazinu de produse naturiste unde o madama lauza ma cocleste sa cumpar ceai de coca si budinca de arequipa, peste drum 4 gauchos si-au risipit tineretile cu ochii-n fox sport, traiesc cu scoruri si tinto, apa colorata pe care columbienii o beau pe post de cafea, in tara cafelei, ce ironie.

villa de leyva a fost declarat monument unesco si i s-a dat friz in ’57, nu tu termopane la feresti, nu tu p+5 in mijlocul urbei, nu usi de metal si mana curenta aurita, in casa del primer congreso unde s-au adunat prima oara alesii in provinciile unite ale noii granade dupa ce bolivar le-a zis marsh acasa spaniolilor, o duduie si-a prins capatzana-ntre casti si o arde pe facebook, hola, mofluza-si intrerupe chatul, si? care-i treaba pe aici? niciuna, sala e folosita de consilierii locali o data pe luna, nu azi, nici maine, cindva in vreo 2 saptamani, am redecorat si am schimbat mobila sa fim in pas cu timpurile, am luat si noi scaune ergonomice, inchei transmisia, tzup, se arunca-n vizuina zuckenberiana, n-am cui sa zic la revedere, in strada o chelnerita ma-nhata si ma taraste intr-un mall medieval de carciumi unde-un nenic ciupeste solitar o chitara, peretii de 400 de ani vechime-l asculta, zdrang-zdrangang-ang, melancolie cu gust de supa de lapte cu ou si paine si limba cu sos criollo, maninc, platesc si nu ma targuiesc.

don paulino zice sa bag un ochi la piscina tamaduitoare de la molino mesopotamia, ah, dumas curat, casa de la 1568 a fost transformata in hotel, paturi cu baldachin si semineu, gradina luxurianta, si piscina? e-nchisa, de ce? sanepidu columbian a gasit un motiv de spaga, a zis asa “asta nu-i piscina ca nu are pereti de beton si nu e iaz pentru ca are fundu de piatra, nu-i nici cal, nici magar, asa ca ne doare-n basca de proprietatile terapeutice, nu puteti sa primiti oaspeti pina nu rezolvati problema”, 4 ratze si-au bagat picioarele-n decizia sanepidului, se balacesc la liber, da’ cat costa sa stai aicisa? ma-ncordez in asteptarea ciocanului, 220.000 cu breakfast in perioada alta si 180.000 cu breakfast acusi, in baja, asta vine 100 de dolari pentru un loc care-n europa iti rupe lejer din buget 4-500 de euro, vivaldi baga-n surdina, ce 1957, e 1757, se poarta franceza si alunitele cu tus pe pometele drept.

bienvenue a jurassic parque, la fosta fabrica de aguardiente vreo cinspe copiii scarmana  viori si scuipa-n trompete, dupa dealuri fulgera pe mutzeste si la stiri nimeni nu sufla o vorba despre megamitingul din bogota, pe falia noastra temporala nimic de raportat, bon nuite.

Design a site like this with WordPress.com
Get started