Archive

Tag Archives: blonda

par ciuntit si vieti ciuntite. sau cum am ajuns sa traiesc 7890 de zile de bad hair day

October 20, 2012
dutevino
6 Comments

toni e bulgaroaica din sofia venita acum 4 ani la londra cu cele 2 fete, nici acum nu baga bine engleza dar la inceput, recunoaste ca era pamanat, “where from you come?” interogheaza o clienta la telefon, o laud, ii spun ca anul trecut era mai rau si a facut niste progrese gigantice, “yes, i have new boyfriend” zambeste larg toni si apoi mi-o taie scurt: “ce ti-ai facut la par? iar ti l-au taiat aia prim romania aiurea si trebuie sa o iau de la inceput?”.

toni este cea mai buna coafeza-frizerita-hairstylista pe care am intalnit-o vreodata, te tunde cu parul uscat ca sa iti dai seama cum iti va sta si cind nu vei mai avea toate mehlemurile de cremutze si spumitze bagate in el, anul trecut m-a gasit in cosulet in fatza frizeriei si m-a luat la tavaleala: pai bine ma fetito cine sunt aia care si-au batut joc de tine si te-au ciuntit?
cum cine, alde tourette si madam chocolat si nea florin, an de an au zburat milioanele, fara numar, si cu ce m-am ales? iti zic eu-sare toni-ai mai mult par pe stanga decat pe dreapta si uite, my god, what have done with fringe? cine? “bretonu”, o zana cu cap rotund si accent bulgaresc apare de dupa draperie, e asistenta lu toni, cum de stii romaneste? “pai prietenul meu e din craiova”, aha, “da, stau cu 6 romani in aceeasi casa, am fost la craiova, frumos, foarte frumos, mai frumos ca in bulgaria”.

toni aranjeaza claia din capul meu si ii da ordine scurte adoratoarei baniei, adu aia, sterge ailalta, imi spune ca fata ei cea mare a fost in lotul olimpic de inot al marii britanii si ca a luat doua ore de lectii de sofat, ca sa se obisnuiasca sa conduca pe partea ailalta, “e simplu, m-am obisnuit atat de repede incat atunci cind am fost acasa, la sofia, m-am trezit de vreo citeva ori pe partea opusa”, te-ai gandit sa te mai intorci vreodata in bulgaria? poftim? cit pe ce sa-mi ciunteasca bretonul de soc, o fi ea blonda dar nu-i proasta, desarta iute cosuletul cu motive pentru care n-ar mai face-o-n viata ei: mentalitate mizerabila, nefericire, coruptie, biznisuri care se sting pentru ca toata lumea vrea sa te suga.

“aici e greu pina incepi, dar dupa ce ai intrat si ai facut contul la banca, totul merge ca uns, stiu ce taxe am de platit, nu vine nimeni sa cerseasca bani, oamenii sunt foarte curtenitori si imi zambesc cind intru in magazin, in bulgaria nimeni nu zambeste, DA, se rasteste vreo madama la tine, e sinistru. aici m-am mutat in casa noua si vecinii au venit a doua zi la usa cu un buchet de flori si cu o felicitare, mi-au spus ca sunt acolo daca am nevoie de orice fel de ajutor. unde mai vezi asa ceva in bulgaria?”

unde vezi asa ceva in romania? “pai atunci de ce mai stai acolo? muta-te, nu avem nici unii, nici ceilalti nicio sansa sa ne revenim”, bulgaroaica inamorata de craiova lasa matura si concluzioneaza: stii care-i diferenta dintre bulgari si romani? noi stim ca in bulgaria e nasol, ca totul e praf si plecam din tara fericiti ca suntem atat de norocosi sa ne reincepem viata in alta parte. romanii stiu si ei ca in romania sistemul e muci dar cind vin aici toti suspina: baai ce plict e in londra, astia nu stiu sa se distreze ca noi, acasa sunt cele mai faine petreceri si viata e viata si mancarea e mai buna, las ca facem bani la prostii astia de englezoi si ne intoarcem acasa.

sa fie asta iubire de tara?

sau frica de afara?

inabilitate de a te adapta sau vocea gliei strabune si a lui vadim care te cheama la o sarma?

habar n-am, toni a terminat de reparat buba facuta de 5 generatii de hair stilisti cu diplome din romania, imi zambeste, imi ia banii si-mi spune sa o sun daca am vreo intrebare, “pa” imi zice asistenta si imi face cu mana, in timp ce ma indepartez pe devonshire road, 3 babe imi zambesc, un biciclist imi zambeste, domnii de la carciuma imi zambesc, madama care vinde lapte imi zambeste, pun mana pe telefon si o sun pe toni “buna toni, raluca sunt, am si eu o intrebare: crezi ca in estul europei exista o legatura directa intre inabilitatea de a zambi si cea de a tunde?”, probabil zice toni, o sa numim asta axioma hirsuta a lui feher. noapte buna.

;

ihtiosaurus democraticus

July 18, 2012
jurassic park
1 Comment

soare cu dinti si hipsteri cu cravate, where is underground market? o mulatra mulata toata urca agila scarile printre menghine si masini de gaurit, intr-o fosta fabrica de strans suruburi fete in rochii de mamai vand briose si dulceturi si nenici cu bretele te servesc cu bere artizanala, blonda? bruna? “sa-ncepem cu blonda, de unde esti?” london da’ stau de 10 ani aici, cum trece timpul cind ti-e bine, duduie buenosul de expati cu basti si basini in cap, o americanca usor retarda isi tarshaie pantofii, unu galben din piele, alalalt rosu cu albastru din cauciuc, excentricitate de san francisco de unde au luat si modelul evenimentului, ciup niste carnita dintr-un picior de porc, harsht niste ardei iute si hai la revedere, afisele te trag de manecuta, maine seara e chef la galerii, poimaine e dezlegare la design, la un cinema stravechi de pe cordoba 3 cupluri se-nghesuie sa vaza hollywoodul la psihanaliza, trec de cortina de catifea si brusc, fara reclama, fara melodrama incepe filmul, a dangerous method indeed.

nevasta lu tito a plecat la fi-sa in spania, tziiiiirtziiiiir, alooooo, “haideti incoa sa ascultam un mike oldfield si sa va arat cartierul”, tito o arde ghid, vrea sa traga de urechi de sub vitrina ospitalitatea argentiniana care s-a tupilat acolosa din cauza scandalurilor politice, trimite remisa ca taxiul e mai scump si nu toti soferii stiu sa ajunga, hap in coche si …”unde mergem?” nenicul asteapta cu urechea ciulita, pai nu ai adresa, nu ti-au dat-o aia de la centrala? “aaaa..am aruncat adresa”, normal, avea 68 de kile si tragea mai greu masina, descurca-te prietene, mergem si mergem si mergem, alergam printre vile italienesti, palate frantuzesti si mansionuri englezesti, are we there yet? nooo, mai suntem inca in buenos aires? clar, inca 20 de minute si uite villa del parque, un soi de voluntari inghitit de metropola, soferul face pierduta adresa a doua oara, macar nimerim strada si iacata-l pe tito tronind in vitrina de la imobiliare, e a ta pravalia? clar, vino-ncoa, strans in brate de bunic care si-a reintalnit nepoata preferata, nu ca as stii cum se simte asta, si zi tito? ce-ai mai facut din ziua cind te-am cunoscut in chiloti si murdar de namol in urechi la baile termale de linga mendoza?

ehe-heee, iti zic pe drum, isi vira telecomanda in buzunarul sacoului si plecam la vanatoare de haleala si spritz, holaaa, ce faci? da’ tu? heeei titooo, ne oprim din 3 in 3 metri sa dea mana cu prostul satului, postasul, depanatoru de telecomenzi si farmacista, tito si-a petrecut toti cei 64 de ani in villa del parque si ii stie pe toti cu tot cu bubele personale, hai sa luam niste sandvisuri si 6 litri de cole si fante sa ne umplem de zaharuri repede si sa pleznim de fericire, in dreptul mall-ului tito simte ca e momentul sa spuna o istorie personala prescurtata: “in casa unde stau acum au stat si parintii mei, eu m-am mutat cind ei erau deja batrani si nu se mai descurcau si am avut grija de ei, ca eu nu eram casatorit, de fapt am fost mai demult casatorit, am divortat si nu m-a mai prins nicio muiere pina anul trecut cind am luat-o pe mirtha, la fel o chema si pe prima sotie, o stiam din 2000 si n-avea rost sa stam necununati, o sa vina si prietenul meu alberto, lucreaza cu mine la agentia imobiliara dar de vreo doua luni de cand cu pesificarea, ne merge al dracu de rau”, poate d-aia momeala cu empanadele si pizzele s-a transformat in sandvisuri, noi sa fim sanatosi.

pe peretele drept din living, tito zambeste stramb din usa casei lu mccartney din liverpool, paul e preferatul meu zice in timp ce-si umple paharul cu fanta si bere brahma, bleaah, dulcegarie mccartniana, “john a facut cea mai buna muzica doar dupa ce a plecat din beatles, stii ca-n the dream is over explica tot”, misterele terei, dingggggg, alberto intra stanjenit, nu vorbeste ingles si se scuza ca o matusa batrana care a fost prinsa fara visinata in casa, se traseaza terenurile si incepe meciul, tito tine cu river, beatles si cristina iar alberto i-ar rupe capul presidentei, e cu boca, rolling stones si citeste clarin, al mai strasnic ziar de opozitie, o banda de nemernici tuna tito, in 2009 cristina a fost in franta si bestiile de la clarin au pus pe prima pagina o poza dubioasa cu madam kirschner, tito scuipa de nervi, “parea ca frantuzoiul o saruta, am sunat la redactie si le-am spus ca sunt niste tradatori si ca isi bat joc de alegerea mea si a natiunii”, uaaaaaa, serios? alberto spune ca stie poza si ca nu i s-a parut nimic degradant, inca o dusca de fanta cu bere, tito isi drege glasul si continua ca si cum nu si-a auzit prietenul, “stii ce mi-au zis?”, nu stim amore mio, spune-ne, “mi-au zis sa am grija ce spun ca mesajul meu e inregistrat, ahaaaaa canaliilor, cee? trimiteti pe cineva sa ma ridice?am sa va dau si numele si adresa, va astept”, lupta tito, rupe-le capu de ticalosi de dreapta, “da, nu ii mai citesc de 4 ani”, o sa fac si eu asta cu antena 3.

la stiri crainicul zice ceva despre un caft pe stadionul lui river, un flacau a fost mierlit de o banda de cutitari, tito a fost pe stadion si zice ca nu a vazut nimic, alberto ridica paharul de vin si cere divinitatii o mana forte si educatie, tito pareaza cu-o radiografie matura a democratiei: nu prietene, mana forte trage hatzurile, restrange prin abuz libertatile democratice si cum-necum ai ajuns la dictatura, mike oldfield baga in spate in timp ce tito, profetic si inspumat la gura, afirma ca pretul libertatii si democratiei este delicventa, bine ponta, bine voiculescu, bine vantu si patriciu si nastase, traiasca democratia, vine la pachet cu cutitasul infipt in spate de baietasii astia.

ia ziceti, ascultam muzica sau plecati acasa? e miezu noptii si maine dimineata la 9 incepe sa scoata cele 17 lacate si capcane intinse peste noapte in calea hotilor, pretul democratiei e juma de ora de invartit fiare si indoit bare, din boxe stalceste inglesul o voce barbateasca cu accent spaniol, e chiar darwin care a ajuns in america de sud si dialogheaza dezinvolt cu nativii, tito zambeste nostalgic cu pieptul umflat de serotonina, ce-i asta maestro? ” o trupa de francezi, XII alfonso, am inregistrat mai multe cintece cu ei, uite asta e saxofonistu lu mike oldfield si asta e bateristu lu ..”, am uitat, textier si recitator e chiar tito in persoana, bre, pot sa te ating? imi face un pachetel cu cd-ul, sa-l duc in romania sa arat prietenilor cu cine am mancat sandvisuri cu ton si am baut bere cu fanta intr-o noapte de iarna argentiniana, welcome to jurassic park, noapte buna.