Archive

Tag Archives: bunica

maica-mea are jurnale de cand ma stiu, cu scris marunt, inghesuie in ele ca-ntr-un sertar prea mic, trentzele murdare de peste zi, certuri cu mine si cu frate-miu: “nu seamana cu mine niciunul din ei, nebuni ca tac’su, daca nu eram eu, ii mancau plosnitele”, implicit certuri cu taica-miu a carui dementa este precis dibuita in genele venite din partea bunicului, “un nebun, un psihopat care ii spunea chiorului chiorule si schiopului-schiopule”, gasesc ordine in gandirea bunicului, nu l-am cunoscut, a murit citeva luni inainte sa ma nasc, cu inima-ngropata in slanina si suparare ca bunica-mea l-a lasat pe mainile femeii asteia cu ambitz, care nu stie sa gateasca gasca umpluta cu portocale, pentru ca da, in anii ’70-zice taica-miu rotunjind ochii ca dinescu la revolutie, in romania se gaseau la bacanie gaste, portocale, scoici la borcan si carne chinezeasca la conserva, boierie era in ’74 cind bunica-miu s-a saturat sa-i zica chiorului-chiorule si si-a luat talpasita spre locul in care “mortii ma’tii” nu-i o injuratura ci locatarii din parcela g7.

inaugurez azi rubricuta “vinerea copilariei”, cu prima mea amintire, zguduitoare amintire, pun intended, venita taman din 4 martie 1977, vineri, ora 21.22, asa zice wiki, eu nu vedeam ceasul de pe olita, pe fundul careia mi se ordonase sa creez relief, nu-mi amintesc daca am reusit, n-am avut timp, cred, pentru ca unchiul ioji-par lung, saten, trasaturi incerte-m-a inhatat si m-a dus in fatza geamului, casa din fatza dansa, trei pasi la stanga, o reverenta, apoi doi la dreapta, o reverenta, sa fie cadrilul?, nu, e cutremur, podeaua se-ndoaie si fuge catre peretele cu soba mare, de tuci, alunecam catre ea, nu, unda ne arunca inapoi inspre canapea, barcaaaa, pe vaaaaaluri, plu..

icoana de lemn de pe perete se crapa pe mijloc,  sfantuletu e doi sfantuleti, divizarea zigotului, mai multa credinta, mai multe sanse de castig, uita-te la noi-ne-am scos, suntem neatinsi, sanatosi, vii, habar n-am ce faceau mama, tata, frate-miu, dar nu-mi amintesc sa fii tipat cineva, sa se fii dat semnalul “trageti cojocelele pe voi” si sa o luam la goana pe scari. stiu ca eu, ioji si olita suntem foarte in regula, balul s-a terminat, icoana s-a crapat, pe jos sunt bucati de zid, tencuiala spulberata, dar casoiul de la 1700 a rezistat, tanti rudich de la 1 e bine, tanti temesvar de la parter nici nu s-a prins ca-i rost de cataclism natural.

e vineri, 4 martie 1977 si pe baritiu 23, brasov, romania, miroase a chiftele. daca ar fi trait bunica am fi avut ratza cu portocale.

buricul recoletei e plin cu fluf de blana de vizon, mertzuri si rollsuri linga magazine de ceasuri de 80000 de para limba mica si 120.000 limba mare, blocuri art deco si portari in livrele, intru la gorda si alejandro-n casa scarii, un candelabru mare troneaza in hol, parca-si fi la minister, covoru gros ineaca pasii, arat ca mica orfelina in fatza oglinzii gigantice care imbraca un perete, s-o cant p-aia cu sculati gazde nu dormiti sau ne dati sau nu ne dati, fasole cu carnati, ne datiii.., liftul stealth ne varsa la 3, hoooooolaaaaaaaa, gorda deschide usa si ma trage inauntru, carti si vechituri, uite astia n-au biblioteca plina cu cutii de bomboane puse pe cant, pe semne ca bunica si strabunicu au stat bine pe cascaval si astia mici n-au fost siliti sa vanda merdenele in piata, gustarici selecte si whisky on the rocks, gorda trage o tigara ca nu poate sa se lase si alejandro sontacaie prin casa, a facut tendonita servind la mese dar e fericit ca duduie biznisul, posada de los patos are acum si piscina, tocmai au avut o petrecere cu baietii de la chandon, 25 de oameni, ochisorii ii stralucesc deasupra mustatii de clovn, banii n-aduc fericirea e un text pentru saraci.

vicky lasa computerul si vine sa dea buna seara, habla ingles, o-ho-ho, si-nca cum, e ghid la bariloche, iti mai torn niste vin? gorda si-a terminat paharul ei si ciupeste acum dintr-al meu, baiatu cel mare e plecat in franta si n-o sa dam de el dar e prin zona asta mijlociu care a fost cu niste ani in urma fix in orasul tau, cum se cheama? brasov, asaaa, i-a placut foarte mult, o mustata tanara intra-n casa, panchi, asterne clasicul tzoc pe obrazul drept si se vara la el in barlog, alejandro pune discul cu politica: dolarul e 6,5 pesosi pe piata blue, ce e aia? piata neagra in versiune argentiniana, cind o sa fie 9 sau 10 probabil va deveni neagra, cu pesosul te poti sterge la fund, iti trebuie vreo 5 hartii de 100 ca sa faci treaba buna, in afara de uruguay, paraguay si bolivia nimeni nu da doi bani pe valuta argentiniana, comunism zice gorda, dictatura completeaza alejandro, si ce faceti? protestam, iesim in strada, in strada asta cu mertzuri si rollsuri? baricada le facem, sa-i zic si lui gigi sa-l puna pe-al lui la bataie ca altfel o sa-l piarda oricum.

tzoc-cioc, pupaturi, ne vedem in romania la un training despre spirit civic si implicare politica, hai la hombre vertiente, zice juju ca showul asta da vioara la tot ce-am vazut, babe-n blanuri se-nghesuie la balcon, jos, baietasi in geci asteapta frematind, boludo-boludo, se aprind tigarile, se pregatesc aparatele, 50 de minute stau traznita cu ochii pe scena unde se croseteaza un plovaras de dans modern cu efecte speciale primitive dar incrdibil de spectaculoase: caft cu apa, stropit spectatorul extatic, se alearga vertical prins in coarda, niste domnite se bat intr-un perete de panza, un sarpe gonflabil enorm calarit de un nenic urmarit de amazoane pune punct reprezentatiei, aplauze, fluieraturi, sa moara mama ca n-am mai vazut asa ceva, 50 de minute 120 de pesosi mai bine investiti decat pentru stersul dorsalei, parol.

pe 21 iulie argentinienii sarbatoresc ziua prieteniei, frizerul ma pupa pe obraz de parca ne stim din clasa a V a, chiar, ce-ai mai facut? aaa, am stat in romania o vreme pina am crezut ca sunt romanca si prin 2011 mi-am dat seama ca nu am nicio treaba cu poporul ala si m-am intors, tu?, seara carciumile fierb, la cabrera e ca la bataia de pe titanic pentru barcile de salvare, aveti rezervare? da duduita, la ce ora? 8, pixul alearga printre nume, veniti dupa mine, 50 de oameni ramin sa-nghete la usa, ma simt ca schindler, luati-mi clama de par si salvati-i pe batranelul cu papion si pe bunicutza in blana de nurca, uaaaaaah, am reusit in sfarsit sa intru la cea mai buna parilla din oras, chelnerii ma lipesc de scaun, o luam de la capat, as vrea un bife de chorizo cu.. tztztz, nu, va aduc doua empanadas si impartiti carnea la 2 ca sunteti vai de capu vostru, vin vreti? da prietene, va aduc malbecu asta ca merge brici cu ce mancati, carnea se topeste-n gura, gura se topeste-n suflet, sufletul alearga cu malbecul printre cutiutele cu salse de pe masa, ce sa mai iau, ce sa mai gust: castravete murat, ceapa caramelizato-murata, oua umplute, morcovi cu usturoi, chimichuri, piure de dovleac cu stafide si piure de cartofi, zuchinii cu ou, porumb cu ceapa, fasole verde incoltita, vinete murate, pimenta, joaca fete si baieti hora-n batatura, ah de ce n-am 10 vieti sa te gust in guraaaaa!!!

desert, chelnerul computeaza si zice: juma de portie si haaap, apare c-un platou gigantic cu dulce de leche si inghetata, tiramisu, vulcan de ciocolata, gem de zmeura si crema de zahar ars, hah-haaaaaahhh-huuuuhhhh, maninc si plang cu gandul la biletul de avion de pe noptiera, toata poezia ma costa vreo 80 de dolari la cursu alb si 60 la ala albastru, welcome to jurassic park, de maine ne mutam in tara dinozaurilor pitici cu mandrie mare, nici ca se putea un moment mai bun, hai ca ma duc sa-mi iau un triferment, noapte buna.

Enzo e din palermo si a facut poze pentru feragano, nu,nu, pentru vivienne westwood si acum sta la londra, ba nu, lucreaza pentru onu si acum face un documentar, n-are treaba cu moda, femeiustile se bulucesc sa-l atinga, sa-si bage capu’n cadru, tot vasul sopteste, stiai ca e faimos, mos, os, s, nu, nu stiam, stiai ca a facut poze pentru cutarica si cutarelu, nu domle, stiu doar ca enzo e macaroana clasica, s-a foit, s-a-nvartit si uite ca acusi are barca lui cu care baga printre iceberguri, are 2 sclavi, cara trepiede si camere subacvatice, prinde pinguinu cind da cu jula la magazinul de peste, vasul e impartit in toata lumea si grupu lu enzo. Silvana vrea si ea cu italianul, e mama-casnica-pictorita din Cordoba, la 48 de ani arata de-ngheti, face yoga, io-ha cum zice marinarul olandez Hugo, ai did ioha meni iars agou, ce-ai facut Hugo?, ioha, e un fel de boala de piele care e cauzata de spraiurile cu freon.

Silvana, ca si Enzo, are cabina cu 2 geamuri si pat matrimonial, 8000 de para locu, 16.000 de dolari cabina, de unde ai bani Silvana? sotu, Dani, e campionu de tir al argentinei, nu s-a calificat la olimpiada de la londra si acusi isi toaca banii investind in economia nationala, chiar, cum v-a venit ideea sa bagati antarctica? ghidul argentinian al cimitirului american e complet uimit, nu a cunocut niciodata un argentinian care sa vrea sa vina in antarctica, daramite doi, imi amintesc cind am vorbit cu Diego-directorul de creatie cu turma de lei de cannes-si i-am spus ca vreau sa plec in antarctica cum si-a dat ochii peste cap si a zis “uaiiiii?”, pai stii natura, explorare, gheata, izolare, pinguini, prostii chica, stai aici si bem si noi o citirica, ne simtim bine, la ce sa pleci acolo sa-ti fie frig?

Pe vas sunt vreo 7 turisti argentinieni, ghidu casei de batrani din florida, silvana cu dani, un nenica impenetrabil, sotia unui masinist venita sa-si verifice sotzul, are proteza dentara d-aia de indreptat dintii si va fi bunica in martie si perechea epocala  susana-nair, profesoara si eleva care a castigat concursul cu titlul “puneti culori pe antarctica” desenand niste pinguini 3d, sa moara mama daca inteleg ce inseamna asta dar juriul a fost convins si astfel micuta, cum ai zis ca te numesti? nair, 17 ani, 18 kile de nuri, te baga la parnaie, a ajuns pe Ushuaia impreuna cu profa favorita, Susana care preda dans, literatura si feminism sau asa ceva. Sa vin in antarctica a fost visul meu zice susana sugand din mate cu nesatz, dupa 2 zile de borat sub scara, uite ca pune pentru prima oara piciorul pe continent, te astepti la lacrimi, te astepti sa recite o poezie, mereu surprinzatoare profesoara susana se pune pe fundul de 52 de ani si tzusti, regresie galopanta in copilarie, se chiraie, se urla, sotia masinistului rage incantata purtata de acelasi fund alunecos la vale, enzo pozeaza, nair sta in cap, silvana plange intr-un colt de fericire sau de frig, don’t cry for me argentina, sotul trage cu ochiul ca deh, asta stie el sa faca.

Welcome to Jurassic Park, cine spunea ca antarctica nu e populata cu mamifere terestre?

PS. nasol cu netu p-acilea, poze primiti cam in 2-3 zile. sper.