Archive

Tag Archives: ciocolata

tata a lucrat la cfr. linga blocul cfr era cantonul cfr la cismeaua caruia toata populatia cartierului se-nsira pe-nserat, damigene si butoiase, sticle, caldari si galeti, sa ia apa sa puna in cada, ca nenorocitu de cizmar sau poate chiar odioasa lui sotie, iar umblasera la robineti, ii inchisesera de asta data pe amandoi, si ala cu rosu-de apa calda, si ala cu albastru de apa rece. cind ne-am mutat in apartamentul de serviciu primit de taica-miu de la cfr, nu am putut sa dorm o luna. cind vedeau blocurile brasovului, locomotivele tzipau in crucea noptii, aruncand lumini albe pe tavan care se fugareau de la dreapta la stanga si se strangeau intr-un colt, ca o pisica sub dulap cind vede veterinarul intrand in casa.

de cateva ori, in vacante cind eram acasa, pe linga geamurile blocului cfr a trecut mitropa, trenul rosu cu auriu care venea din vest, incarcat cu guma si cu pepsi si ciocolata. taica-miu a reusit sa cumpere de la un neamt bere si tigari kool, mentolate. nu cred ca mai exista azi.

copiii de la bloc se jucau pe linga linie, erau de fapt 6 linii, trebuia sa fii foarte atent cind le traversai pentru ca traficul era vanjos, juuuum, trecea un diesel la deal si jaaaam, un diesel la vale. trenuri de marfa enorme, 50 si 60 si 80 de vagoane se fatzaiau in sus si-n jos si, sa tot fi fost prin ’87-’88, cind cele de calatori incepusera sa opreasca cu scrasnet de dinte de urias care musca din piatra, chiar in buza cantonului cfr. navetistii nu mai aveau chef sa mai astepte 40 de minute troleibuzu de la gara, asa ca trageau semnalul de alarma si o luau pe jos spre casa, ca erau mai aproape.

copiii de la bloc se jucau pe linga linie. am mai zis asta. insa intr-o toamna, copiii de la bloc s-au jucat cu scalpul unui tanar care s-a aruncat inaintea trenului. nimic politic, buba de dragoste, stiu asta pentru ca maica-mea l-a vazut atarnand nehotarat pe linga calea ferata si, presimtind ce urmeaza, a incercat sa-l convinga sa nu se omoare: uite viata merita traita, femei gasesti pe toate drumurile, gasesti chiar si bere straina si guma cind trece mitropa, la cantonul cfr e apa cind ceausescu o opreste, nu te sinucide omule, ca viata e frumoasa! dar el nu si nu si cadavrul lui sfartecat mi-a bantuit noptile vreo 3 ani. iar scalpul lui a fost ridicat in bombeu de copiii de la bloc saptamani dupa saptamini.

la sfarsitul anilor ’80, cred ca am vazut vreo 6-7 sinucideri, locomotiva tzipa, frana, insa rotile prindeau carnea si-o marunteau bine, cadavrul sfasiat era ridicat de masina de salvare sau sa fi fost morga, nu stiu. privind pe geamul de la bucatarie, taica-miu imi spunea si atunci si imi repeta mantra si acum: cel mai sigur mijloc de transport din romania este trenul. cefereul nu a avut un eveniment de cale ferata din ..haaaat, sa tot fi fost anii ’50.

ma gandesc la asta in timp ce trenul se taraste spre campina. normal ca nu se va intampla niciodata la noi ceea ce tocmai s-a intamplat in spania. la 30 de kilometri la ora, nici sa te sinucizi nu mai poti.

sase indience se apropie de hamac, cotcodacesc ceva burcu-murcu-furcu, se uita fix la mine hlizindu-se, hahaha, hihihi, mi-am uitat pe fatza nasul de clovn? m-apuca de mandibula si-mi indeasa pe gat trei bratari si doi saculeti de rafie, le borasc in nisip, se cara dar lasa-n urma o gravida tenace, scoate din borseta un brat de bentite de par si mi le pune pe hamac, “multumesc nu”, nici o reactie, “nu am bani”, privire fixa, “n-o sa cumpar nimic pentru ca nu am bani si nu vreau”, pescuieste niste seminte si incepe sa le sparga calm, fluuuup, scuipa cojile in nisip, rad nervos, “femeie, ia-ti bentitele dracului de aici”, dau sa le scutur, prima reactie: mi-e foame arunca plescaind, “mi se rupe”, retarda atarna inca 7 minute linga hamac apoi se cara bodoganind, canci liniste, dupa cirdul de indience urmeaza numarul cu cocalari, un jeep rastoarna pe plaja o schioapa betiva care rade 2 beri in 45 de secunde, un atv care striveste degetelele vilegiaturistilor si mangafaua cu sotia care-si tine pe nas ochelarii de soare pina la miezul noptii.

imi curge bala dupa o bere, nimeni la magazin, ooooo-laaaaaa, tacere, oooooo-laaaaa, familia se desprinde partial de televizor, mama trimite fiica cea mare care greseste traiectoria si in loc de tejghea da fuga linga raftul cu produse, bre, vreau sa cumpar o bere si .., stai asa, il cheama pe fratele mai mic, muchiiiii, descultu lipaie grabit, o bere si 2 ciocolatele, cit costa?asta micu priveste disperat catre sora-sa, duduia baga mana-n nas si spune hotarata 7200, ciocan in moalele capului, cit costa ciocolata, 400, si berea? 3500, entonces cum dreacu ti-a dat 7200, ranjeste niste dinti galbeni si se face ca ploua, aritmetica wayoo nu se pupa cu aia de acasa, toata lumea vrea sa te faca, mamasa de la jarrinapi scoate hangerul si dubleaza pretul hamacelor, ce faci soro? infrang in lupta dreapta dupa 10 minute de tavaleala matematica, victorioasa dar cu fractura de portofel.

daniel trimite dupa noi, deci 130.000 de caciula dus intors punta gallinas, plecati maine dimineata si va luam poimaine, de bucurie m-arunc intr-o langusta rumena, manca-i-as clestisorii ei, copii de 5-6 ani o ard chelneri, alearga printre mese cu servetele, furculite si sticle de bere polarica, sunt singurii care vorbesc fluent spaniola si pot sa se inteleaga cu turistii, cocalarul, sotia si schioapa betiva se lafaie la o masa, daniel aprinde un chibritel in bezna ignorantei despre wayoo, ca sa-i scoata din mizerie acum 15 ani guvernul le-a dat monopol pe posadele turistice din zona, lipsiti de orice alta idee indienii fac toti fix acelasi lucru: cazare in hamace, peste dimineata, la pranza si seara, bentite si posete, zbrrrr, daniel dispare intr-o conversatie cu sefu, se-ntoarce cocosat: seficu a zis ca pentru doi nu merita sa bage drum pina la punta gallinas, “paaai n-am batut palma, ce-i asta?”, imi pare rau, o sa vorbesc cu un fartat sa treaca maine dimineata la 4 juma pe la voi si sa va-nhate pina la uribia, ma narui jumate dezamagita jumatate usurata, mai degraba crezi in fidelitatea udmr-ului decat a indianului wayoo.

santiago toarce si se freaca de piciorul unei chelnerite ca sa obtina ceva de mancare, reuseste sa prinda niste orez si inghite multumit cot la cot cu kate, el e columbian, ea australianca, s-au cunoscut in australia haaaat, acusi vreo 10 ani cind el a fost trimis de familie la studii, ai lui au o finca de cafea linga medellin si santi conduce un jeep wrangler de 40000 de coco, o arde om de afaceri dar mamicutza sigur ii da inca bani de sosete si prezervative, nu stiu nici un prieten de-al meu care sa vina in cabo zice mandru, nici eu amigo, nici eu, “cat mai stati?” maine plecam spre tayrona, “daca ne dau tzeapa iara indienii ne luati?”, claar, hai drum bun, la 3.50 sunt in picioare cu-o falca umflata de 16 muscaturi de tzantzari, 4.30 sprijin portita, bezna, tacere, un paznic zice ca toate masinile de uribia au plecat, injur marunt si zgrunturos, ma opresc sa trag aer in piept si mai injur odata, prind inca juma de ora de somn pentru ca incepe maturatu, greblatu, scarpinatu, foitul, urlatul.

welcome to jurassic park, e 8 si la hamac se iteste un wayoo, vreti la punta gallinas? sa mori tu ca nu-ti bati joc de mine? scoala-te santi, scoa-laaaa-teeeeee.