Archive

Tag Archives: corbi

paralizata, oarba si surda, intuitia’mi continua sa functioneze ca stephen hawking pe baterii, “suuuunaaaa la autogaraaa”, imi sopteste in ureche, hap, dimineata fac ochi, nas si gura si cu ea ii spun duduitei de la receptie sa verifice daca sunt busuri spre manizales, tzrrrrrrrr-tzrrrrrrr-tzrrrrrrr-tzrrrrrrr, habla-habla-habla cu o alta flasneta, inchide calm, “nu, nu-s masini, a fost o alunecare de teren acum 2 zile”, pai si????, “nu trece nimic spre zona cafetera, cel putin nimic nu trece acum”, repet miscarea cu receptionera doi, dupa-masa e un sfetnic bun si asta nu o arde robot-contabil, pret de juma de ora sare ca o vrabie din telefon in telefon, din a in c si din b in d, ne intoarcem in a si ajungem in c, toata lumea o arde pe mister, maine vom stii, acum e prea devreme, bucura-te de viata-ta-ta, afara terasele-si varsa bila pe trotuar, se urla, se danseaza in strada, uichend cu sambaaaa si aguardiente sa te arza pe matze, purificare.

la 11 orasul e pustiu, medellineanul s-a carat la salba de snagovuri limitrofe, in satul x e sarbatoarea zmeelor, in y al zeppelinelor, in autogara miroase a parilla si-a floricele de la multiplex, 16 corbi in camasi albe si cravate se napustesc, unde mergeti, unde, unde? manizales, pe aici, te vara pe tobogan si hop ai ajuns la ghiseul unei plictisite care te uraste ca a pierdut din cauza ta sarbatoarea zmeelor, donde? manizales, acusi la 1 jumate e masina, un kia van smecher de 9 locuri, cite ore? 4, nasu-mi pleaca-n stanga si-apoi carmeste dreapta, m-as baga mai degraba la un bus, ala pleaca mai tarziu maraie seniorita de ghiseu, sa atarn 2 ore-n plus pe peron alaturi de familia de cocalari cu 4 odrasle pline de angst nu-i o optiune, bat palma si alerg la toaleta emotionata, doamna directoare a bañosului ma-nvata sa bag o fisa de 200 intr-un aparat si ala imi elibereaza electronic hartie igienica, now that’s the future.

soferul aluneca pe soseaua inodata, curba de 289, 320, 450 de grade, ne-nvartim si urcam printre nori pe creasta cordilierei care imparte valea in 2 prapastii de cafea, soseaua a plecat in jos aicisa si acolosa si aici a venit padurea peste drum, colea la fel, baboiul roscat de linga mine plezneste de dorul unei conversatii, subiectul se iveste la o ora de la plecare, franaaaa, dop de circulatie, soferul adulmeca aerul si incepe mulinarea informatiilor, baba arunca minciocul: de unde esti, ce faci, am crezut ca esti americanca, si unde mergi, cit stai, yesss zice, yesss cu voluptate, e singurul cuvant pe care-l stie in engleza si mai stie sa zambeasca plina de subintelesuri anglo-saxone, nea soferila a scos mobilul si trage de limba corbii de la concurenta plecati cu 10-20 de minute inaintea noastra, e alunecarea de teren de acu 3 zile, se merge pe o singura banda, dau drumul dintr-un sens o ora si schimba pe celalalt inca o ora, imi cresc parul, unghiile si ritmul cardiac, nenea cu inghetata zice ca e o coada de vreo 10 kilometri, apare si nenicul cu sucurile, da, da, e coada haaat, pina departe, nu se stie daca o sa treceti azi, baboiul roscat zice ca a incercat si ieri sa ajunga la manizales si nu a reusit, dupa 4 ore de asteptat in rand au facut cale intoarsa, un parapantist se pune la pamant linga sosea, cit imi iei pina-n zona cafetera?

soferul ne aduna de pe marginea drumului si o taie pe linga coloana, harsht taiem 3-4 kilometri, manca-l-ar mama pe el de intreprinzator, suntem aproape dar totusi departe, continua sa treaca mastodonti numai de pe sensul celalalt, tiendele de pe marginea drumului si-au facut banii pe 6 luni, aveau tot interesul sa puna o pocnitoare sub un cataroi si sa porneasca halimaiul, un nenicutz care vinde apa zice ca uite acusi vreo juma de ora au mai luat-o la vale niste bolovanaci, dupa inca o ora jumate de atarnat pe linga masina vine un tsunami de urlete, ne miscaaaam, tuuuuut-tuuut, toata lumea sare-n masini isterica, al nostru da sa taie coloana de camioane blocata-n fundu unei basculante cu missing driver, staaai, apare politia, ne trage pe-o parte si ne lasa sa-mbatranim 5 ani, por favor striga o domnita cu kindle-ul in poala care pina acum nu s-a amestecat cu prostimea, politistul se-ndupleca si ne lasa sa trecem, bolovani cat sediu psd buzau au strivit pravalia unui amarat si au inchis drumu, trecem tiptil prin namolul molicios si alergam vreo 8 kilometri pe linga coada din celalalt sens, am scapat ieftin cu 4 ore de asteptare zice soferul si tzasneste pe curbe in noapte, caluuu urla copiloata ingrozita ca o sa ne izbim de marztoaga maro care trecea drumu, “tranquilla, asa e noaptea” fittipaldi o calca si mai dihai, jignit.

160 de kilometri in 8 ore, ce-i drept a fost o alunecare de teren, dar nu sunt mereu in sezonul ploios? voi astia din zona cafetera, cate milioane de oameni sunteti aici? vreo 4, deci 4 milioane de oameni, an de an, va rupe ploaia cu zilele de medellin si bogota? pai da ca nu-s sosele si nici tunele si pamantu fuge de pe coasta si n-ai cum sa-l zidesti pe tot si nu sunt bani si e mucho coruption si …asta ce-i? la 20 de kilometri de manizales o autostrada perfecta incepe sa urce in curbe stranse, soferul tzasneste si centrifuga ne-amesteca prin masina, huaaaa, indicatoarele zic sa ai grija de vulpe, armadillo si-un marsupial neidentificat care se lasa usor hipnotizat de faruri si, amortit, nu mai misca din calea lor, la traficul subtiat de bolovani nicio sansa,