Archive

Tag Archives: curete

in top 3 cele mai groaznice momente ale copilariei, alaturi de tentativa de asasinat prin asfixiere pusa la cale de frate-miu care m-a tinut strans de ceafa, cu capu-nfundat in zapada pina la invinetirea ochilor si umflarea limbii si rusinea de a purta chiloti din dantela, crosetati de bunica-mea si zariti de tot blocul in incercarea de a o arde gimnasta la batator: “a-ha-haaaaa, are chiloti din mileu, a-ha-ha i-am vazut putzaaaaa”, pe locul 3, ce-i drept, intra un lung sir de curatenii de craciun, odioasa si zgomotoasa indeletnicire de iarna a familiei feher.

dimineata la 8 se trage mobila pentru a fi scos persanul, mandria maica-mii, ochii invidiosi ai vecinelor masurau 4 pe 5 mp de culori robuste, batute, periate, clatite cu otet ca sa-i redea stralucirea, sub cei 7 metri rulati de mocheta de pe hol taica-miu se clatina in drum spre batatorul unde, surpriza: nastase sau moraru sau pacala se-nfipsesera inainte, “draga, ce faci draga, ii lasi sa se bage?”, lady macbeth tuna de la fereastra bucatariei, ce vrei draga sa fac, vino tu si descurca-te daca esti asa isteata, “un pampalau, cine m-a pus sa-l iau pe astaaa” si taca-taca-taca-taca, incepea circul, la 10 dimineata nici la tesla-n pravalie nu aveai atata energie statica, puteam sa tinem pe curent 3 cartiere si uzina steagu rosu.

eu trebuia sa sterg bibelourile: pescarul, doi dragoni, cersetorul, balerina, serviciul de portelan pentru ceai, paharele de cristal, nu era praf, da’ eu trebuia sa le mangai si sa le gadil in camera bocna, ca geamurile erau deschise sa se aeriseasca, maica-mea-si frangea mijlocul in salturi de trapezist, catzarata pe pervaz, scartz-scartz ziarele sugeau apa de pe ferestre, frate-miu o freca prin bucatarie, el trebuia sa curete dulapul si sa schimbe hartiile de pe rafturi, pai futu-ti dumnezeu ma-tii, de afara izbucneau injuraturi violente, lu taica-miu ii cazuse covoru de pe batator in baltoaca scamoasa de dedesubt, trebuia sa o ia de la capat, “cine m-o fi pus sa-l iau pe neindemanaticul asta, la nimic nu se pricepe” gemea oropsita maica-mea, ora 2 dupa-masa si cosmarul nu parea sa se sfarseasca, “ce casti gura, spala-ti papusile”, pai nu sunt murdare, “nu sunt pe dracu, semanati toti cu tac’tu, daca n-as fi eu v-ar manca plosnitele”.

linga batator 3 vecini in sube jertfesc un porc, grohaie si se zbate, ei rag si-l priponesc, zapada-i plina de sange, maica-mea de lacrimi si spume, noroc cu macelarii ca altfel baia de sudalme continua, din rugul injghebat afara se-nalta miros de sorici si pacea coboara in familia feher: vin sarbatorile, vin sarbatorileee.

precipitare de final de an, ma zvarcolesc ca gaina fara cap, ma trezesc pe intuneric si pina la ceasca de cafea ma-ncurc in hatisul de treburi marunte, uda florile, sterge praful, uite o firmitura-n in bucatarie, alarmaaa, sa vina cineva urgent sa o curete, pe zi ce trece ma transform in maica’mea, singura femeie din lume care da zilnic cu aspiratoru din 1968, poate oricand sa intre in cartea recordurilor, sunt sigura ca-i o gramada de jeg si pe acolo, ia sa vedem madam feher, cu ce va prezentati?in patruj de ani de aspirare neincetata am strans tone de praf, blocuri de firmituri, lungimea ecuatorului parcursa cu aspiratoru in plimbarile zilnice sufragerie-bucatarie-hol-cele 2 dormitoare, incepem la 9 dimineata, terminam la 10 juma ca ne mai oprim sa mai scuturam un cearsaf, sa mai aranjam o perna, trebuie sa dau cu aspiratoru ca lasa par cainele, lasa par pisicile, doar n-o sa fiu ca nasa-ta.

nasa-mea, anca, e profesoara de romana in comuna dumbravita barsei din brasov, a fost, acum e pensionara si pregateste copiii din comuna pentru examenele astea noi, de capacitate sau cum le cheama, are un borcan de 5 kile plin cu bomboane si eugenii pe hol si acum prin casa ti se incurca printre picioare doar vreo 4 caini, printre picioare daca esti nadia auermann caci 2 dintre ei sunt niste mioritici fiorosi, celelalte doua dihanii sunt niste starpituri cu ochi zemosi-exoftalmici, ii aduna de prin lanturile de cetate cu care ii leaga taranii din zona, da-ti dracului doamna anca, ce tot faceti cu ei ca astia va maninca si urechile?

cu urechile mancate, deci surda, anca-si vede de colectia de caini, in momentul de glorie avea 6 pechinezi, un canis negru, 3 mioritici, 2 pisici normale si garibaldi-pisica surda, 2 porumbei care-si facusera cuibul in hol si scroafa-hap, ca nu mai stiu cum o chema: gela, nela-care isi petrecea juma de zi uitandu-se in oglinda. vizitele se desfasurau asa: ancaaaaaaaaa, ancaaaaaaa, urla taica-miu de la poarta starnind un maelstrom de latraturi ascutite, baritonale, grohaituri si mieunaturi, soneria canina o gasea pe anca in fundul curtii unde dadea de mancare la iepuri, de astia uitasem, venea fuga, usa zbura de perete si in curte se scurgea o maree animala, “anca ce facem ca am venit cu marco”, asta era pechinezul meu care horcaia sub geaca, pregatit sa sara si sa rupa pe genunchi competitia, anca isi pastorea turma si, cu un carpati jumate ud atarnat de buza, deschidea poarta: bine ati venit maaai, ce bine-mi pare sa va vad!

marco incerca sa abuzeze pisica surda, pechinezii sareau sa o apere, canisul stirb zacea sub pian, costel-nasu-miu scoatea din dulapul-vitrina chippendale niste pahare si se dadea drumul la vermuth iar anca facea cafea in ibricul nespalat din acelasi 68 cind maica-mea s-a apucat sa dea cu aspiratorul, “vaaai, mor de scarba” scancea doamna feher c-un zambet ipocrit intins pe fatza apoi iute adauga “multumesc ancuta, ia zi ce mai faci?”, sooooorb, dadea pe gat cafeaua si-n 3 zile ii inflorea un herpes pe buza, de ce nu-i spui domle ca nu vrei cafea? daca se supara, uite si tu in ce hal e mobila asta valoroasa si cartile put a caine, eu nu inteleg cum oamenii pot locui asa.

biblioteca imensa, pe un  perete intreg, se descompunea ca fatza unui alcoolic dupa o saptamina de ceai, dumasurile si jules vernurile de la anca stateau mai intai pe balcon, carantina, cine stie ce paraziti au luat, acum ca locuiesc si cu porcul in casa-“mie-mi plac animalele dar iti spun draga ca asta e prea de tot, au inebunit”,  scroafa saraca a decedat electrocutata si a fost ingropata crestineste pe-un deal, pechinezii s-au dus si ei sa latre cu dan spataru in ceruri si-n locul lor a aparut un doberman, blackie-cum altfel, o fiara ascutita c-un suflet de bunic, pina sa te prinzi de asta lasai sa-ti scape doi stropi de urina pe picior cind spre tine venea sageata, ancaaaa, ajutooor.

capu-n poala, ochiu intors catre tine care-ti comanda sa-l mangai, kishbac si norina amandoi au trecut prin spaima asta grozava. si blackie a murit anul trecut, e-ngropat linga scroafa pe deal, anca i-a pus in mormant si cubuletele delicat-care amestecate cu supa si apa erau mancarea lui preferata, ce faraon, in citeva zile insa, in doliu, la kaufland in brasov, nasa-mea zice ca a simtit o nevoie puternica sa cumpere delicat, s-a executat si in cateva zile, tziring-tziring-telefonul, doamna serbanescu? “da?” suntem de la compania xx, aveti cumva delicat in  casa? “da”, cit sa fie? “pai stati sa vad, vreo 3 kile”, sunteti fericita castigatoare a 3000 de euro, aoleeeu, ce incantare, “e dar de la blackie, poate crezi ca-s nebuna dar iti spun ca dragul de el m-a trimis in ziua aia la cumparaturi si el a aranjat sa castig”, beau cafea cu anca din acelasi ibric, nu l-a schimbat ca din banii castigati si-a luat o plasma, carti, un bax de carpati si si-a reparat troasca de masina cu care ducea tigancile din sat la maternitate, sa fie tratate.

asta-i alta poveste, nu-i de mos niculae, in ghetuta mea am gasit o cafea, hai sarbatori fericite si stati cu urechea ciulita, poate pisica decedata vrea sa va transmita ceva. sau poate auziti macar aspiratorul cu care da maica-mea.