Archive

Tag Archives: de craciun

un mosulet a sculptat ieslea cu pruncul, altul o vaca asociala, de straja in fatza unui chalet, unul linga altul, ca parlamentarii usl pe bancutele din casa poporului, se insira magazin de decoratiuni linga magazin de antichitati, ingerasi si globuri, lumanari si lumanarele, la 20.30 omul de berna se retrage-n cascioara de 200 de metri patrati, tipenie pe strazi, carciumi deschise ioc, ioc-1, uite un bar unde mammon cel negru si belzebuth cel pletos adapa pacatosul si il indoapa cu sendvisuri delicate, 3 asiatici mangaie uimiti paharele de proseco, hai ca ma duc sa ma uit la mihaela, noapte buna.

dimineata la fantana din fatza bisericii, pensionaru baga o perinita cu revolutionaru ceh si oligarhul rus, ingenuncheaza si se pupa pe cartonasul wurstului zemos si stropesc amorul cu vin fiert, pute a iarba mai tare decat a iarna, in spatele pietei e parcul seringarilor, de pe metereze se vede valea lui aare cea frumos curgatoare, dedesubt, la 3 metri, sunt intinse plase: ce prindeti in navoadele astea stimati bearnezi? sinucigasi domnita, le-au pus aici sa nu sara deznadajduitii pe masinile contribuabililor, dedesubt se lafaie sclipitoare maserati si aston martinuri si mertzuri.

isabela spune ca tot orasul e prins intr-un navod si ca povestea functioneaza, odata scapati de moarte, pilotii de incercare nu se mai baga la plonjon si trec la alte sporturi, rata sinuciderilor a scazut alarmant, unde-am fost si ce-am ajuns, nici sa-ti pui capat vietii nu mai poti in tara asta. nu disperati, stiu eu un trenulet electric in herastrau in care poti sa crapi lejer, si observatorul astronomic urseanu in care vezi stelele dupa ce te-a palit o bucata de acoperis desprinsa din cupola ferfenitita, uite ce idee buna de promovare turistica a romaniei: obiective turistice in care poti sa o mierlesti la cerere, sa vorbesc cu tovarasu dragnea, poate facem rost de niste fonduri europene ceva.

cum sa nu-ti vina sa te sinucizi cind vezi atata ordine si disciplina?ma sui fix pentru o statie in ziua ajunului de craciun in tramvaiul 6, trei vlajgani in gecute negre cu dungi rosii iau la purecat calatorul, n-am bilet, e vina mea, imi fac discursul si pregatesc suta de franci cu-o resemnare mioritica, na ca cei trei se impiedica de-un alt nefericit pentru care craciunul a venit cu-o amenda-n varf de batz, cobor cu inima cit un purice si rasuflarea taiata, se vede treaba ca n-am antrenament la ciordeala.

in trenul de geneva, aproape doua ore sunt punctate de accese de tuse mitraliate de o madama infipta bine intre scaune, ma gandesc ca daca ma prindea controlorul nu prindeam trenul si nu intram in filmul cu epidemia de gripa spaniola din 1918 in care sunt acum, mai bine amendat decat mort si ingropat, focarul de infectie poarta o conversatie intr-o engleza la fel de bolnava, presarata cu spasme de tuse si uite asa trec prin lausanne-ul care nu mai are nicio legatura cu neamtzul din berna, cladirile urca 5-6 etaje de caramida pastelata, balcoane cu feronerie dantelata, franta in miniatura.

magrebienii se-nghesuie in gara, sunt 12 grade si bate-un vant de primavara printre crengutele inflorite vanilat, julien da cu aspiratorul si nu aude boc-boc cind dau sa rup usa, 1 minut, 2 minute, slapi pe hol si intru intr-un apartament inalt, in camera cocheta unde maelle a pus biscuiti gatiti de manuta ei sub lampa-brad, sarbatori fericite.

ps. am un delay de 1 saptamina. sau am blogul pe rit vechi, hehe.

isabel e medic veterinar asa ca e obisnuita cu animalele mici de companie care nu stiu sa foloseasca scaunul de toaleta sau sa-si spele ceasca de cafea, are pina-n 30 de ani, o fatza rumena si coapta si abilitati organizatorice care au propulsat-o in functia de serifa peste casa gigantica pe care o imparte cu alti 3 vlajgani si cu turistii adusi de viata in cosuletul airbnb, “diseara e chef la clubul numaistiucum care se inchide si mergem pe la 10 acolo”. baaai ce nebuni sunt astia din berna, chiar ies din casa dupa 9 seara, cine a mai vazut cutezanta mai mare sa ridice mana sus. nimeni?, asa credeam si eu, bine isabela, ne vedem mai pe seara acasa, ma duc sa maninc ceva.

la targul de craciun o virginala de 90 de kile tine-n brate un carton care te invita la imbratisari gratuite, 8 minute trec fara ca nimeni sa se apropie, fata joaca optimista de pe un picior pe altul, copiii chiraie molcom invartiti in ringhispirul actionat manual de un magrebian plictisit, e 7 seara si restaurantele duduie-dum-dum-dum, ma-nfig in fostul depou de tramvaie barbierit si ferchezuit si transformat in carciuma, furculitele se-napustesc in carnati si se-ntorc goale din guri, se vorbeste tare, se improasca varza, se toarna bere artizanala, se pupa pe frunte, cu halena de alcool, bebelusul adormit si se urla mai departe niste glume desantate, ja-ja, eintz-drei-politzai.

stai-stai, ca nu-i asa de simplu, germana de elvetia e un soi de moldoveneasca de chisinau, neamtzu se uita-n gura fratelui alpin cu nedumerire cam vreo 2 luni cind-bum-misterul se ridica exact ca o poprire pe casa cind ai pile la banca si realizezi ca intelegi tot si ca ai avut o pacla dubioasa pe urechi care te-a impiedicat sa pricepi ce zice aproapele, toata lumea se-mbratiseaza intr-o armonie pre-babel, gen. sau asa zice isabela care il prezinta pe moritz, colegul de apartament de 2 metri si cu nasul purtat undeva pe la 4 care baga vinoase cu prietena regula-jur, asa o chema, si amicul cu nume comun, deci dat uitarii rapid, mai e si studentul la medicina incaltat desigur in saboti scholl: bere, vin, mandarine?, isabel se pregateste de petrecere si ma lasa pe mana lu moritz care baga niste arogante, pai mai baiatule, daca nu eram noi romanii sa stam de veghe la frontiera estica a crestinatatii crezi ca mai invarteai tu spurcaciuni in oala de fondue si ma priveai de sus, ha?

isabel ma-nhata si ma introduce unei vulpi cu picioare de lut si voce tabagica, impreuna mergem la cheful dat la priveghiul clubului inchis, pe al carui cadavru va creste un bar de sport, afara o capitza de oameni trage cu sete din tigari, inauntru domnite in maieu isi frang picioarele in miscari oriental chinuite pe “tengo una camisa negra”, o duduie o urmareste pe alta prin incapere ca un bursuc in rut, barbatii stau grupati, in defensiva, intr-un colt, ma-nfing in bar: “dati-mi si mie un amaro averna va rog”, poftim?, “amaro averna”, desi sticla e pe raft, chelnerita nu a auzit in viata ei de amaro si nici nu s-a chinuit sa citeasca vreodata eticheta, analfabetism bahic, am zis.

frizuri obisnuite, hainitze obisnuite, muzica de balul bobocilor la ase in ’94, isabel m-a dus direct la petrecerea antitezei hipsterilor, nimeni nu e cool, nimeni nu vrea sa fie cool, nimeni nu stie ce e aia sa fii cool si nici nu-i pasa, bucurestiul cu dramoletele de fratelli, pasaretul decoltat si botezatii epilati pe piept e la 200 de ani distanta.

pentru prima oara ma simt teleportata din viitor, aici, in orasul lu nea einstein, isabel mamica, vino pe genunchi sa-ti spun cum e acolo de unde vin eu: e=mc2 se poarta scris din paiete pe turul pantalonilor si o fata, chiar si proasta de-ngheata, se-nvarte sa aiba un bmw al ei pina la varsta cind ii cad tzatzele si apare celulita. prostia e relativa insa lipsa adaptarii la trend pe moda sau freza te costa in viitor, asa ca lasa berea si maine mergem la frizer, hast du verstanden?

Design a site like this with WordPress.com
Get started