Sorecarul Frida arata ca un aligator cu operatie estetica la buze, tocmai a inghitit jumate de turist si scuipa afara un sabot crocs ca nu gusta cauciucul, eu trag de al meu, un carnat turing acru de culoarea decesului prin inecare, torn peste niste bere Isenbeck adusa de o duduie blonda imbracata bavarez, simt ca se apropie cadrul cind va face dragoste la marginea piscinei cu bunicul lui heidi, un mos pervers cu basca plina de insigne care-si face poze linga bar cu un grup de otto si brigite. Welcome to Jurassic Park sectiunea Alpenhause, centrul german de experimente cu arme biologice din delta Tigre, mengele a fost sigur pe aici, e evidenta incrucisarea soricarilor cu rotweileri, copilul Fridei da semne ca stie ce e aia blitzkrieg si nu ii e teama sa-l foloseasca iar carnatul acru te transforma intr-un emitent de gaz sarin.

Nemtii se dau cu crema pe fese si se astern 2 metri cu 2 metri cu 1,80 pe sezloangele de la marginea piscinei minione, sunt mai cu motz si ma alatur rezistentei argentiniene care populeaza bratul cafeniu al tigreului, piciorul mi se infunda pina la genunchi in namolul moale, apa are 40 de centimetri dar nu vezi la 2, un nene prinde linga mine un biban de 2 kile apoi fleosc mi-l tranteste-n poala, scoate samponu si se dichiseste, daca nu baga tractorul sa-l curete de motorina m-am scos hmmm, ce parfumata e delta, bibanul imi sopteste ca pescarii folosesc aici numai axe, un parfum care inebuneste femeile. Hai la barca, ofidarzen, ofidarzen, bunicu lu heidi face cu ochiul tinereste, e mai varlav decat tataia care conduce vaporasul sub mottoul scris cu alb pe sticla si aplicat pe perete sa-l citeasca toti pasagerii “invidia ta este motorul progresului meu”, ok, ma chinui sa-l invidiez ca sa ne scoata din apele scazute ale deltei, ii invidiez bradutzul de craciun de pe bord, nu ajunge, e reflux, copii de 5 ani se balacesc maro in namolul pe care pluteste barca, ok, invidiez carma, invidiez meseria, cocalarii din vapor se pun si ei pe invidiat, motorul barcagiului reporneste si ..progres, plecam.

Dar eu nu mai pot sa ma opresc din invidiat, uite casa astuia si uite vilocul aluia si nu ai vrea sa zaci si tu pe un ponton asa si uite hamacul, du-du-durum, motorasul progresului bogatanilor duduie, se gripeaza putin cind trecem pe linga o plaja cu sarmani vilegiaturisti care se scalda intr-o balta cu balize sub privirile vigilente ale unor politisti grasi pe skijeturi, microtsunamiuri de namol aruncate de vaporasele care trec prin zona ii umplu de pamant dar ii parfumeaza cu axe-ul pescarului din amonte, drum-dram-drim, repornesc “uite vila lu asta si la casa lu astalalt”.

In portul Tigre, gura deltei, 400 de oameni asteapta inca sa se suie pe un vas, alti 1000 au ales sa-si borasca parilla in roata mortii, corabia lesinului sau tunelul groazei din parcul de distractii, eu aleg trenul unde o baba cu basca ciuguleste de ceafa un tinerel care ii cedeaza plin de sange scaunul, senora, va rog, numai nu dati la ficat, motorul progresului a tacut, un cersetor cu acordeon anunta in incheierea programului artistic ca doar dragostea va salva lumea. Il invidiez pentru ca crede asta.