Veronika isi face loc cu greu prin grupul compact de mosi, maini descarnate apuca tremurinde paharul de sampanie, cheers, cheers, au ajuns la capatul lumii inainte de capatul vietii, sunt impaturiti in geci groase si poarta bentite de lina desi in barul vasului sunt 25 de grade, 2 cocalari, ea bronzata si cu buze subtiri, el fatza de soarece baga repede sub nas niste somon infipt intr-o scobitoare, augustin n-are par dar are sharm, e team leaderul expeditiei, hahaha, expeditie, la numarul de cadavre norteamericane, Ushuaia e mai degraba luntrea lui Caron.

O mana pentru tine si o mana pentru vas, doua maini pentru vas ar fi si mai bine ca sa nu-ti rupi gatul pe scari, augustin baga spaima in primele 10 minute in popor, ca sa ajungi in antarctica dinspre america de sud trebuie sa traversezi drake passage, cele mai aprige ape din lume, valuri de 4-5 metri sunt normale, paturile au bare metalice ca sa nu zbori pe podea in timpul somnului, care somn? poate cineva sa doarma? mosii sigur pentru ca au patchuri speciale antiraudemare, se gasesc numai in state, cu reteta, muritorii de rand merg pe mana lui Constantin, medicul armean al vasului care da pastile cu pumnul, barmanul chilian ma sfatuieste totusi sa ma fac praf ca sa nu mai fac diferentza. Cabina e in burta vasului, fara hublouri, ma simt ca gepetto in pantecele balenei, impart baia cu o japoneza asexuata care habar n-are boaba de engleza si o chinezoaica de california care o arde in pantaloni scurti si jampiere, atentie mare la usa zice augustin, cand tangajul te darima de pe picioare tinzi sa te prinzi de rama si zbang iti vine usa peste degete, maini strivite, asta e cel mai frecvent accident pe vas. Daca scapi cu manutzele intregi poate reusesti sa inhatzi la timp o punga atunci cind iti vine sa vomiti, e interzis sa borasti in chiuveta ca o infunzi, sunt aproape cacata pe mine de frica si cind mi-e lumea mai draga Patricio imi sopteste generos la ureche cum functioneaza raul de mare: corpul crede ca este otravit pentru ca tu nu vezi miscarea dar urechea interna o sesizeaza si atunci iti spune sa elimini ce-ai halit, deci d-aia vomitzi, ma simt ca inaintea unei sedinte de chimoterapie, o sa fie nasol dar o sa te faci bine, o sa dureze doar 2 zile, cit de rau poate sa fie?

Augustin isi termina pomelnicul de nenorociri si-l prezinta pe “aurelioooooooooo”, capitanul zambeste stanjenit si spune ca-l cheama de fapt alejandro, hahaha, e primul lui sezon in antarctica, not very reassuring, ne linisteste, Ushuaia e un vas meserias, pluteste si cu salile motoarelor inundate, da’ totusi daca vine valu’ ala de 12 metri, ce ne facem fetelor? alejandro zambeste superior, mereu exista plan B si oricum nimeni nu se scufunda in 5 minute, de fapt hai sa exersam cu totii abandonarea navei, alarma, tzusti in cabine de unde urcam cu vestele de salvare pe noi, geci, caciuli, manusi, fulare, sir indian, nu iesim la numaratoare, unde-s madamele de la 516, 2 babe nemtzoaice apar tacticoase, bagau shlafan, was iz the problem? ne oprim in fatza unor barci cu aspect de submarine, daca e nasol ne baga pe toti inauntru, avem mancare si ne incalzim unii de la altii, supravietuim citeva zile pina ne-or gasi, Hector, managerul vasului intrerupe circul si ne cheama la masa, the last supper, ha? Mosii se reped in restaurantul cu scaune batute-n cuie de podea, baga-n ei spaghete cu creveti, deja nu-mi miroase a bine, cu juma de gura spun welcome to jurassic park, sper sa merite tortura asta.