Archive

Tag Archives: el chalten

soareeee dupa 48 de ore de ploaie manioasa, iote fitzroyul in retrovizoare, cum a stat marshavul tupilat in nori si nu si-a aratat fecioria nici macar de ziua nationala a trekingului,  clasa a II a B din cadrul scolii de condori el chalten trece planat deasupra, elevul diego se apropie periculos, 2 metri de pasare neagra pluteste la o aruncatura de basca deasupra, dupa cum zice si cantecul, el condor pasa, frigul insa ramine, mi-au inghetzat rinichiutzii si dardai la marginea drumului cu ochiu pe bucatile de gheatza albastra rupte din viedma, ce tzara au astia frate, ce tzara.

Asfaltul se opreste in tres lagos, o adunatura de case, un camping pustiu, tzinetzi banane? tzinem, da’ portocale, tzinem si d-alea, da benzina tzinetzi, un’ te crezi surioara, irak? 400 de kilometri de deshert se intind in fatza, camile estem-ma rog guanaco, sunt aceeasi familie puristilor, masini parjolite estem, irak fara petrol si shaormarii, bienvenidos pe ruta 40 spaima automobilistului argentinian, daca i-ai pus unuia gand rau te duci la biserica si aprinzi o lumanare sa-l trimita sefu sa livreze bere-n bajo caracoles, renumitul orificiu anal al patagoniei si razbunarea va fi a mai dulce.

Ne hurducam borobocioc-troc-poc, auuuu, se trage ca-n 89, pe linga macadam alearga drumul asfaltat dar inchis cu maluri de pamant, niste panouri anunta ca aici, chiar aici natziunea creste, eu vad ca sta, excavatoarele se odihnesc in cete de cate 5, nici tzipenie de cetatzean, un caz cutremurator de disparitzie in masa, extraterestrii desigur pentru ca 400 de kilometri ai doar nandu si guanacosi plictisitzi, in 7 ore vedem vreo 6 masini, faci pana tre’ s-o arzi bear grylls si sa sugi ciubotzica cucului si batatura sarpelui ca sa supravietzuiesti, a 7-a masina ne este aproape fatala, derapam si cat pe ce sa ne busim ca imbecilii in pustietate, iulica trage de volan, tobias se trezeste si zice sec “aktion” si uite asa, inviorati ajungem in bajo caracoles unde… n-avem benzina, si cind o sa primiti, ridicat de umeri, locul arata ca o colonie de parnaiasi, niste ochi flamanzi ies pe geam si trag la pieptutz, umbla la fermoar, vamos rapido rapido, vivat paranoia romaneasca si canistra pompierilor din el chalten.

stoooop, apocalypto pe stanga, douamiidoispeee, e guanacoul alb, decid ca-i semn ca o mierlim cu totzii anu asta, tobias zice ca trebuie sa jucam la loto si ca o sa ne umplem de cascaval, daca tot e sa murim macar hai sa o facem elegant, pe asfalt, ne catzaram peste un mal de pamant si-o calcam pe soseaua virgina, in 40 de minute ajungem la hosteria cueva de las manos unde un grup de italian se ratzoiesc unii la alti agitati, o macaroana incearca sa faca focul, habalahabalahabala, miraculos pot sa vorbeasca si sa manince in acelasi timp, mi-e foame de crap, cat e camera? cat sa fie aicisa-n subtzioara pamantului daca nu 115 dolari, hap, mult mamasita, se poate plati cu card, nuuuu duduie, n-avem net, n-avem telefon, n-avem curent decat pina la 12 noaptea cind tzac, l-am taiat ca generatoru-i pe benzina si stiti ca-i problema cu nafta, baaaai, englezii iti trageau banii de pe card in buricul antarcticii, la paralele 64, capatul lumii e relativ vezi bine, n-avem cash de potol si-mi culc stomacul c-un quilmes mic dar rece, somn usor.

crucea sudului clipoceste deasupra, e senin, caii necheaza-n noapte, welcome to jurassic park, italienii se cearta pe nota iar tobias zdrangane la chitara un cantecel de-al lui chucu rodriguez, ruta 40 e-n spate, suntem vii, mancati-as gura ta de guanaco alb sa ti-o maninc,

la 5 dimineata turistii rup usa hotelului, la propriu, trosc-zdrang, se grabesc spre ghetarul perito moreno, pe incalzirea asta globala nu stii daca-l mai prinzi pina la 11, orasul e gol si nuditatea nu-i sta bine, are cosuri pe fund si celulita multa, hopa-n masina si hai la el chalten, capitala trekingului, asa-i argentina, fiecare targuletz i-o capitala, a ghetarului, a trekingului, a vinului, a petrolului, a parillei si a chupa chupsului, p-asta n-o au inca, sunt pe dulce de leche, vantoasa bate de zboara masina de pe sosea, ma lupt cu usa sa ies sa ard o poza, e soare cu coltzi de sase cotzi, un ghetar pluteste pe lac, albastru intens pe apa verde, deasupra zboara condorii, bine te-am gasit patagonia.

tobias atzipeste din nou, a coclit receptionera pina la 4 dimineata, i-a fumat tzigarile si i-a cotrobait prin posetica pina a gasit comoara: diseara e party la observatorul astronomic, undeva la 100 de kilometri de el chalten, stati putin, nu-i petrecere ci chiar un festival de arta si poezie, hahahaha, asa-i zice p-acilea adunaturii de psihedelici in izmene de in cu dungulitze si camasi de fondu plastic, bratara la picior si tatuaje chinezesti, miguele stiai ca pe mana ta nu scrie dragon demn calcind pe nor ci chiar apa minerala borsec la 1 kil jumate? maiculitza, suntem in truman show s-am ajuns la capatul platoului, in fatza albastrul se termina brusc intr-un perete gri, o placutza ne anuntza ca intram in parcul ghetzarilor, in 2 metri se schimba anotimpul, o ploaie rece si rea a bagat turistul in carciuma, abur si nasuri lipite de geam, surorile nemtzoaice din antarctica imbatranesc la adapost intr-un hostel, in sala de mese e abur si ploua.

deci vreti sa ajungeti pe carretera austral, tanti care tzine mi rincon stie cu drumurile, prin villa o’higgins nu puteti trece ca-i drumul foarte rau si voi aveti masina normala, mai e si bacul, nu, mai bine mergeti pe ruta 40 si intrati prin chile chico, avem 6 hartzi pe care plimbam degetele incercand sa ne agatzam de ceva, facem calcule, le desfacem si le impachetam sub ochii unei pisici operate de infectie la ovare, in bucatarie intra cainele care a inghitit godinul, e cilindric si se bese fasait si puturos privindu-ne cu mutra care zice “ de ce miroase a rahat aici?”, clar nu de la tine prietene, clar nu de la tine.

in el chalten nu-i retea de telefoane iar netu vine din satelit cam ca schimbarea in romania, shontac-shontac, proprietareasa-am uitat cum o cheama si mi-e tarsha s-o intreb-are bunicul din lugoj, se mai face mobila la lugoj? clar, e capitala nationala a mobilei cum e el chalten a trekingului, apropo maine e concert mare ca e ziua nationala a trekingului si vine o trupa tocmai de la buenos aires sa cante localnicilor de voie buna, e si maraton, iuhuuuuu, si eu care credeam ca am ajuns in ultima gaura ploios-puchinoasa-patagoneza, sunt o norocoasa, da, esti, tobias scoate asul din maneca, pentru ca azi urechile iti vor fi regalate chiar de chucu rodriguez si chitarushca sa fermecata, zdrang-zdrung-stunc, unde, unde? la lucinda unde se fac cele mai bune sandvisuri din el chalten, capitala..tre-kin.. hai sa va aud spunind pe voi, trekingului, bravo, stati jos, 10.

spre chucu deci, ploaia s-a oprit cit sa iasa si cainele de la guanaca sa-si lepede pranzul in iarba, montaniarzii se insira in jurul lu gheorghe gheorghiu care ciupeste dragastos corzile si baga niste dedicatii soptite, bocancii tin ritmul, vinul isonul, tobias penetreaza bucataria in cautarea fetei cu retzeta celui mai bun sandvis din intreaga capitala a trekingului si poate chiar si din cea a ghetzarilor, welcome to jurassic park, sunt stele si maine-i sarbatoare, chucu ii zice tot de jale si lucinda il sfatuieste pe tobias sa se duca acasa ca e lichidados.

Design a site like this with WordPress.com
Get started