Zbanggggg, sertarul zboara, loveste scaunul, impreuna se izbesc de chiuveta, sticla computerului se face tzandari, ruliul e atat de mare incat nu te poti tine pe picioare, valuri de 7-8 metri se sparg pina la puntea de comanda, pastilele nu au niciun efect, tu-i mama ei de viata. Ma urnesc spre micul dejun, japoneza e alba, priveste fix prin geamul stropit valurile care terfelesc vasul in timp ce o baba imbecila rade de ea, ascutzit, ca o hiena, baba are patch, mori, mori acum, baba se-npiedica intr-un hohot, cade pe punte si-si sparge rotula, rahat, wishful thinking. Copiii lui Klaus borasc pe rand in pungile lipite cu scoci de barile de sustinere din sala barului, nici macar nu pot sa ma gandesc la mancare, albatrosi se invart in jurul navei, sa ies sa le ofer pastele cu fructe de mare de aseara? ma intind in cabina si astept sa crap dar surprinzator adorm. Oceanul se linisteste, e soare, Hugo, marinarul olandez ma combina la o supa, clicclacclicclac, un japonez antipatic, usor partzar face 13000 de poze pe secunda cu 3 aparate, hai pe puntea de comanda, avem voie s-o vizitam doar intre 8 dimineata si 8 seara, un ofitzer zice ca furtuna compenseaza vremea frumoasa din ushuaia si ca poate am scapat, poate nu, haoleu, supa urca la omuletz dar numar pina la 43 si reusesc s-o bag inapoi in burta.

capitanul alejandro, drept si brunet, intra autoritar in discutie, are o presimtire ca expeditia asta o sa fie a mai meseriasa din tot sezonul si ma asigura ca nu e superstitios, in spate o capatzana de usturoi e legata cu scoci de un aparat electronic, sfanta icsuleasca, fecioara protectoare a apelor e inghesuita intre cafetiera si termosul de mate, da’ astea ce-s mai alejandro? nu-s ale mele, marinarii le-au pus, ei zic ca daca fluieri pe punte abatzi nenorociri asupra vasului si ca daca-l pune dracu pe pescarus sa se aseze pe catarg iar e semn ca vin vremuri cacacioase, a-ha, eu am vazut doar scroafa urcata-n copac, asta ce inseamna capitane? ca esti din romania, acolo mereu scroafa ajunge in copac, e o chestie de gravitatie.

Augustin strange poporu in burta barcii sa ne spuna care-i treaba cu antarctica, toata florida-si trimite veteranii, gerald with a gi, din iowa e cocosat si stramb de artrita, surd ca maica-mea la rugamintile sa-mi dea niste bani intr-a noua, urla intrebarile “hou far sout du ui gou?”, pina la 65 de grade si ceva, arvan, rusul cu capul cat capacul de buda sare iute “plizz transleit in celsius”, e muppets curat, sare fashu pe mine de veselie, gerald e de neoprit, “hou meni mails from polar sarcal?”, vorbeste ca forrest gump, ceilalti mosi se foiesc ofticati, vor si ei sa puna intrebari, la ce ora e masa, de ce nu-i suna copiii, cum a trecut timpul, cind a iesit din moda parul permanent. Augustin zambeste stramb, ii arunca lu gerald un 170 de mile, si cu mana stanga presara dibaci niste porumb pentru gainile americane: cica iarna in antarctica nu prea-i de iesit din casa ca-s -60 de grade celsius, rusii de la Vostock au inregistrat chiar un -89, “ai ghes det itz priti cold” concluzioneaza gerald, vanturile baga cu 200 de kilometri pe ora, prind viteza pe domurile de gheata care strivesc continentul si-l izoleaza de orice urma de caldurica de la pasarica venita din nord, “hou maci iz unzar wazer?” arvan se lupta cu engleza, laocoon inlantzuit, grosimea calotei de gheata e in unele parti de 5000 de metri si tine 1 kilometru de pamant sub ocean, scoate capu doar lantul transantarctic si niste pietre din peninsula antractica unde-i mai caldutz.

Mosulanii isi sug multumiti protezele, le place aici la arctica, nu frate, asta-i antarctica, eee, uatz da difrans? augustin trece pe scheme pentru retarzi: PeNeul e apa inconjurata de continent, PeSeul e continent inconjurat de ape, in nord au mamifere, iaca ursu polar, iar in sud au pinguini dar n-au mamifere pe continent, de fapt n-au nimic, nu stiu din ce traieste tzantzarul fara aripi care a fost descoperit de curand tarandu-se in zapada, la -60 de grade, “ai ghes hi’s not cold”. Nu Gerald, traiti-ar intuitia, nu-i e frig, nici mie, doar merg in sud, e vara acolo, februariele lor e augustul nostru. Welcome to Jurassic Park, acum ca stau cu ei la masa, va spun sigur ca dinozaurii exista si vorbesc engleza.