camera e alba, un stergar rosu, rana deschisa pe perete, lemnul intunecat al dulapului strange ca o gaura neagra lumina strecurata tiptil din gradina cu maslini, cat face? 50 de euro, cu tot cu mic dejun, wifi, magarul in calduri din curte si caprele hipnotizate care impung turistul cu priviri galbene. batrana trancane in timp ce noteaza datele din pasaport: singura sansa a sardiniei este turismul dar criza a venit cu un ac mare si a dat o gauruoaca in colacul de salvare, nici turistii nemti nu mai vin cum veneau odata, nici turistii nemti nu mai cheltuie cum cheltuiau odata, nici turistii nemti nu mai maninca la restaurant cum o faceau odata, nimeni nu mai da bani pe sezlong, prosopul se pune, ca-n ‘70, direct pe nisip, ce tot atatea umbrelute, ce tot atatea cafelute si terasute? turism spartan, cu napolitana-n punga si bere de la chiosc. si atunci cum sa faci bani?

batrana spune ca acum se ocupa singura de pensiune pentru ca salariul unui ajutor i-ar curata din pusculita lunar intre 1200 si 1800 de euro. ati auzit de munca la negru? baboiul se infoaie: aici e sardinia, sardinia nu-i italia.

am vazut ca ati scris asta pe toti peretii, dar daca deschidem conserva acestei strigaturi ce gasim inauntru? femeia aduce un cartoi gros, hartie fina, fosneste ca matasea cind intorci paginile. fiecare agriturism din insula a primit de la autoritati o carte de istorie a sardiniei: in prima zi au fost nuraghi, a doua zi pe la pranz au sosit fenicienii, pe seara au picat si romanii, apoi vandalii, biblia insulara te poarta prin 500 de pagini de catrene si versete care contin explicatia clara si netagaduita ca sarzii nu-s italieni pentru ca…

…tobe, respiratie inchisa-n cosul pieptului..pentru ca sarzii nu sunt corupti.

eeee, na. nu cred. serios-zice batrana-in sardinia nu se munceste la negru, in sardinia se platesc taxe, in sardinia se fac controale si nu se dau spagi. mafia a incercat sa gaseasca o fisura in sistem, nu a reusit si i-a lasat in plata domnului de degenerati, auzi, sa nu fie corupti, ce prostie. “nu avem mafie in sardinia. mafia ne lucreaza din italia, de unde controleaza accesul in sardinia”.

sardinia e a doua cea mai mare insula din mediterana si, dupa prabusirea in genunchi a industriei palita dupa crestet de criza din 2008, nu i-a mai ramas decat maslina, capra si petrochimica din sud. sarzii sunt la lucru in germania, olanda sau anglia iar acasa parintii lor se carpesc cu turism. dar cum ajunge turistul in batatura pensiunii din villasimius? cu avionul sau cu feribotul. “avem trei aeroporturi, unul de jeturi si bogatasi, doua de sarantoci insa nu avem flota de avioane ca italienii nu ne dau voie sa ne facem una. avem feriboturi dar toate sunt detinute de o singura familie, italiana, e monopol si un drum de la genova la olbia, desi de 3 ori mai scurt, e de trei ori mai scump decat un drum de la genova la palermo”. de ce?

pentru ca mafia vrea sa creasca turismul la ea acasa, in puglia-calabria-sicilia, sa aiba si gura camorrei ce manca. scrie despre toate astea in biblia insulei varata in sertarul noptierei de catre autoritati? “nu, dar stie toata lumea.”

sardinia nu e italia. sardinia e curata, spalata si saraca. ii spun batranei ca mandria nu a tinut nimanui de foame. si ea raspunde darza ca prefera stomacul gol decat o indigestie de la servit galeata de rahat. sardinia nu e romania.