Archive

Tag Archives: gresie faianta

ghettoul creste canceros pe un camp plesnit si peticit cu pungi de plastic, la dreapta un cuib de vile portocalii cu geamuri tip vizeta prin care sa mitraliezi vecinu, la stanga un palc de blocuri ros-galbene, manca-le-ar mama pe ele de herpesuri, cum au podidit ele pamantu asta lovit de febra, dintr-un banner priveste manios peste pamanturile unde-si pastea pe vremuri oile chiar becali aflat “in slujba crucii”, sunt in prelungirea ghencea, bucuresti, romania, visul imobiliar al oricarei maicutze: daca n-ati arunca aiurea cu banii, aici ar trebui sa va luati si voi o casa, pe pamant.

clar, dar inainte sa purcedem, lasati-ma sa-mi extirp glanda simtului estetic, este o operatiune nedureroasa care presupune o baie de programe ale antenei 1 timp de o luna si o vizita de 2 zile in fetesti, ding-dong, usa se deschide si intram in palatul invidiat al matusicii care a investit cu har in acest colt de paradis dotat cu bariera si ghereta cu paznic cu mustata si pulan, inox, gresie, faianta, termopane, unchiu gabi baga o ora jumatate pina la serviciu iar soata isi mentine silueta cu sprinturi printre tufe, de ce? haite de caini rezidenti ai santierelor parasite o mentin in forma, “nu stiu ce ma fac la iarna, ca magazinu e la mama naibii”, pe de alta parte aveti scara interioara si gradina inchisa cu ziduri de beton de 2 metri, johannesburg curat, pai si ce, nu-i misto in africa de sud?

oricand m-as muta aici, geme plina de amaraciune doamna preda, omu nu-i om daca nu are o casa, cine-o fi aprins vapaia asta sub cazanul dorintelor imobiliare romanesti? de unde vine definitia asta schioapa a umanitatii? si daca e atat de important de ce nu bagam atunci chestia asta in cv, ce tot atata studii, limbi straine si experienta anterioara, nu tata, scrie acolo: apartament de 4 camere in prelungirea ghencea, living largit cu bar, balcon spart, baie de serviciu, parchet laminat si esti angajat.

la masa de duminica, pe scaunele tapitate cu verde, toti sunt proprietari, sunt impliniti, desavarsiti, reprezentati de casele lor, vietile nu au fost irosite, nu-i prinde cu chilotii jos sfarsitul lumii, asta de vine acum pe 21 decembrie-nu vine domle, au anuntat astia ca au descoperit alt calendar mayas si s-au mai dat din oficiu niste sute de ani de construit monstruos in bucuresti sud, fugi draga de aici, am vazut eu pe discovery ca se aliniaza planetele si deja prevulcanii dau semne de eruptie,  ne paste soarta brontozaurilor zice coana mare, asa deci? atunci ma bag si eu la bcr la prima casa. si ultima, la capatul lumii si al timpurilor, fin.

 

 

costel a venit sa-mi repare cada, am inundat-o pe vecina de jos, a urcat slap-trap-slap cele 10 trepte care despart etajul ei de-al meu, boc-boc la usa, “buna seara, curge ca la nebuni la mine-n baie, tavanul e praf”, ma dau de 2 ori peste cap si intru-n rolul maica-mii acum 20 de ani cind vecinii-si luau beregatile pentru o teava sparta: “dar nu e de la mine, poftiti sa vedeti”, casc usa, slap-trap-slap se-nsira fosnitori pasii vecinei, da, baia e curata si uscata, o fi vreo teava dintre etaje?-incerc o eschiva, “nooo. ati facut dus acum?” ma dibuieste vecina, da-recunosc prinsa in fapt, “pai de acolo e sigur, curge o teava de la dumneavoastra si ma nenorociti”, insir-te margarite, femeia-mi pune iute-n brate o tragedie: apartamentul e al soacra-si care a decedat si acum ea si barbac’su au venit tocmai de la targu jiu sa-l bibileasca si pregateasca pentru micul pui de miner care se va muta aicisa, a chemat meserias care repara tot, pune gresie-faianta si nu se poate sa lase tavanul asa, distrus de mine si dusurile mele hedonistice, “haideti sa vedeti”, pe tavanul baii e o umbra de umezeala, vecina isi tine palma la gura, nenorocire mai mare nici ca a vazut recent, ce-a facut ea sa merite asta?

promit ca o sa vorbesc cu proprietara apartamentului in care stau, locuiesc cu chirie, nu-i chiar treaba mea sa pansez tevi si sa mangai tample asudate de groaza inundatiei, fleasp-fleasp, se apropie talpile goale ale sotului care roade-un os de pui: “auziti, mama inainte sa moara s-a plans ca astia de deasupra au spart la apartament si-au renovat la el de-au inebunit-o”, nu stiu prietene, “lasa domne doamna-n pace” sare consoarta, hai la revedere, ne despartim cu promisiunea ca raminem buni vecini.

o sun pe ana, proprietara, “nicio problema, trimit eu instalator. i-ai cunoscut pe astia de la 3?”, confirm, “si ce impresie ti-au facut?”, urbanul-rural, casnicul religios cum ii place lu tudor sa-i numeasca, “niste nenorociti” subliniaza ana gatuita de furie, descultul mancator de pui n-a dat un telefon 4 zile si ma-sa a-mputit toata scara, a scos-o politia dupa 3 zile: “credeam ca-nebunesc, imi venea sa smulg cada, ma gandeam ca a crapat ceva dedesubt si d-aia duhneste asa a starv”, casa, dulce casa in scara, dulce scara, la bloc, dulce bloc.

costel stie cu renovatu si deloc cu pluralul, “uite-te ce-a facut nenorocitii astia aici: a pus benzile astea, iete-te cum si-au batut joc, cind faci dus, intra apa pe linga cada si curge pe perete, nu stie astia, niste carpaci”, tztztztztztz, cit rezolva el crima din baie ma uit la sandy, prezentatoru de la cnn incearca sa smulga un strigat disperat de la un sinistrat din ocean city, uraganu tine oraselul cu capu la fund, case ciuntite si masini bumbacite, din fundul beciului nenicul declara vesel ca nu-i curent dar ca totul e ok, au mancare rece si bere, everything is fine.

ai dracu capitalisti ebrietati care, de atata alcool, nici cind vedeti o catastrofa-n ochi nu stiti ca traiti una, radeti ca prostii si va simtiti bine sub ape, ha? ia sa va vad eu cum ati supravietui unei pete de igrasie pe tavan sau unui damf de pensionara fermentata.

 

Design a site like this with WordPress.com
Get started