casa de marcat ii e scut vanzatoarei, poporul umple incaperea, ca un banc de scrumbii plasa pescarului, preseaza, se zbate, o negresa gigantica, dezechilibrat cocotata pe-un scaunel fragil, anunta ca pot intra cei cu biletele de ora 16, oamenii trec pragul expozitiei de portrete fotografiate de man ray, deodata, unii-n altii, ca o inghititura prea mare care-ti ramane-n gat, toti 50-60 se opresc in dreptul textului-omagiu de pe perete care-nsira reusitele artistului, o tanara mama impinge un carucior, un tanar tata se taraste anevoie prin fatza portretelor, cu 2 maimute legate de picior, copiii urla, bebelusii behaie, ea-60 de ani acoperiti la coafor cu vopsea rosie -ii explica lui, docta, cu ochii levitand deasupra ochelarilor cu rame groase-negre, ce-i cu marcel duchamp, cine e max ernst si de ce au dat 10 lire pe bilet.

de ce? pentru ca man ray a trait ceea ce woody allen a visat in “a night in paris”, i-a strans mana lui picasso si i s-a uitat in ochi lui james joyce, cu hemingway a baut o tzuica si a mancat o maslina cu stravinsky, a spart seminte pe bancuta vorbind nimicuri cu matisse si cu salvador dali, pe pereti se-nsira o generatie de fochisti care au turnat gaz in palalaia de sub caldarea culturii moderne: jean cocteau si channel, tristan tzara si gertrude stein, avem andre breton si braque, dezinhibati, experimentatori, uite-o pe genica athanasiou-actrita romanca, model al primului portret in culori facut de man ray.

eeee, vedeti? tot noi-romanii suntem mai ai dreacu, noi avem cele mai frumoase femei-ar balosi patriotic buzele lui gadea, si tzara e al nostru, daca nu era el, canci dadaism, deci nici vorba de surealism, constructivism si deconstructivism si structuralism, fara el nea man ray facea poza de nunta in curul pensilvaniei si n-apuca sa-mbatraneasca cu un pahar de fernet la bufetul de la coltu strazii-n montparnasse, e limpede ca lumina zilei ca romanii au modelat ultimul secol, acesti hobbiti cu picioare murdare si obiceiuri barbare, ei au facut sa se invarta lumea, dar s-au retras, timizi, lasandu-i pe americani si pe englezi, pe rusi si pe chinezi, sa se balaceasca in luminile scenei.

ca sa nu mai vorbim de italieni, de francezi si de spanioli, latinii, latini pe dracu, latina este doar limba daca interpretata, limba dacilor-inventatorii crestinismului, prafului de pusca, ai primei burse din lume de la sarmizegetusa si ai pacalelii de 1 aprilie.

e timpul ca romanii sa se bucure de gloria faptelor lor: ma uit la galeria de portrete ale lui man ray si vad daci, acum doar eu, in viitorime insa miliarde de oameni vor stii adevarul. privind spatele para-violoncel al lui kiki de montaprnasse, ma intreb oare ce curent cultural inaltator mai pune la cale, micutul dar atat de creativul popor dintre carpati si mare?