m-am aruncat la iepure fript, mermelit cu mirodenii, mi-au adus ghita muresanul iepurilor, n-am putut sa-l maninc, l-am luat la pachet si iata-ma-n in masina in fatza casei lui hugo si franca rontzaind animalul rece, ce dracu fac cu grasimea de pe maini? fac roata vilei si gasesc un robinet, un paun catzarat intr-un copac ii zice de jale, auuuuuu-auuuuuu, dar nu ca-n 300, prelung, gay, auuuu, ii raspunde un alt paun de mai departe, e 9 seara si elvetienii nu-s acasa, parca-i vad in jurul unui cazan facind ciocolata cu dreapta si reparind niste ceasuri cu stanga, mobilele nu functioneaza, hai ca ma intorc intr-o ora, las bilet cine sunt, ce vreau si cine m-a trimis si ma duc la posada de los patos sa curatz iepurele cu niste vin.

Aurelio isi tarshaie picioarele printre mese, seamana cu Kurt Vonnegut si nevasta-sa e soto janis joplin, semeni cu kurt vonnegut, il stii? e un scriitor american, “are multi bani?”, urmasii dinsului caci a decedat prin 2008 cred, cind euroiul era 3,8 si puteai sa-ti iei un apartament in palermo hollywood cu 40.000 de coco, apropo, hugo si franca nu erau acasa, janis joplin se panicheaza si declara, desi ma cunoaste de 47 de secunde ca ma ia la ea acasa si-mi da un pat daca elvetienii nu se intorc, pe unde or umbla, tztztztz, uite cum ingrijoreaza pe toata lumea, in fatza semineului atarna 4 englezi trecuti care isi enumera cunostintele geografice, pe degetele unei singure maini, in peru e cusco, nu? yes, yes, si in mexic e mexico city, yes indeed, salonul arata incredibil, adobe, mobila veche, “masa asta a fost la mine in casa” zice aurelio, cine esti tu mai aurelio, oi fi vreun faimos arhitect, nu, un faimos politician, nu, “i’m a self made man”, ce face omul cu mana lui, hehehe.

Posada de los patos e de departe cel mai frumos loc pe care l-am vazut in argentina, abia a fost deschis pe 31 decembrie, am dat la pleazna de el in barreal, un sat amortit unde nunti-botezuri-inmormantari-alegeri-trageri la sorti se petrec la benzinarie, aurelio si sotia impart responsabilitatile si bucataria cu sora lu janis-cristina la gorda si sotul alejandro, “trebuie sa vina-n seara asta, facem cu schimbul, 2 saptamini aici si 2 in buenos aires”, toata lumea gateste cot la cot, curatza, spala, calca si isi tarshaie picioarele, au muncit 3 ani ca si la ei meseriasul spune “manana” orice l-ai intreba, esti prost? “manana”, vrei sa fii milionar? “manana”, cind imi repari chiuveta? “manana”.

Coldplay zice-n surdina clocks si eu arunc o humida peste iepurele dinauntru, englezii ingheata cu furculita-n mana, pe usa intra o armata de posibile curve, pantalonii stransi pe fundul bombat, floare in par si silicon in buze, animal print pe maieul cu un singur umar, sunt manate de 3 baieti din sopranos, mafie clar, mafie sa fie, aurelio spune ca este prim judecatorul din san juan care a venit cu sefa de la impozite si taxe cu prietenele, pe mese lumanari chinezesti cu baterie mimeaza flicaritul, eu nu mai pot sa mimez ca stau in picioare, hai la culcare, aurelio lasa judecatorul si zice ca vine sa ma treaca de el aleman, neamtul cel rau care sta imbracat in blana de urs sub podetul care ma duce la hugo si franca, “it’s a strange guy”, pai si ce-o sa-mi faca, “you never know”, haoleu, el aleman yo soy de rumania, yo no soy griega, lasa-ma sa trec, victorie, semnalul telefonic revine si sub cerul plin de stele sunt intampinata de Hugo cu o lanterna in mana si trabucul in gura.

Welcome to Jurassic Park, cantonul Luzern, ma apuc sa caut conturile lui ceausescu, simt ca sunt pe aici pe aproape.