Archive

Tag Archives: lady gaga

coada de babe simandicoase si mosi cu pantofi lira se-ntinde in pridvorul ateneului ca o balta de sange sub tampla victimei, casa de bilete? casa de bilete este inchisa zice un macraon in pantaloni treisferturi si slapi din care tasnesc bulbii grasi ai degetelor, abia scosi din pamantul reavan. pai si eu de unde imi iau bilet?

nu mai sunt bilete, casa de bilete e inchisa, ti-am mai spus, vrei sa intri?-se repede alt cocalar cu sapca si sani cupa c. da, normal ca vreau sa intru.

fii atenta-omul imi insfaca bicepsul si ma infige in hoarda de pensionari dichisiti, stai pe stanga, treci pe linga controloare, te uiti inainte, nu sufli un cuvant. te costa 30 de lei.

calc ca robotul, privirea darza, tacere de aur pe linga blonda trecuta, in halat visiniu, nimeni nu sufla o vorba, ma uit peste umarul drept si-l vaz pe nenic aratandu-mi vesel degetu mare, da prietenia, a functionat. am reusit sa intru fara bilet la conferinta “de ce este romania altfel?” a lui boia desi nu mi-am propus, demonstrand inca o data ca romania este altfel, ca sistemul invita abuzul si incurajeaza existenta remorei de institutie de stat.

in sala avem patapievici, intelectuali de stanga, intelectuali de dreapta, peruci pudrate, nasuri fardate, plasatoare confuzate, unde sa ne asezam, colea in spatele presei care a ridicat un baraj de camere de luat vederi, nimeni nu ridica pe nimeni, toata lumea se buluceste pe randurile din dos, presupunind ca ai loc acolo unde te-ai asezat. incep sa ma intreb cita lume a intrat cu bilet de 50 de lei, cumparat direct de pe net sau de la casa oficiala a ateneului.

pe scena e un pupitru, in dreapta lui o masuta si doua fotolii de catifea galbui-maronie, in extrema dreapta un pian, domnul director al ateneului, andrei dimitriu iese de dupa draperie, tragand dupa el liiceanul si istoricul care se grabesc spre fotolii si-si aseaza castile de lady gaga in urechi. dimitriu da drumu la metafore schioape in aer, se balbaie pompos si se-nfoaie impiedicat, face trimiteri la carti de istorie care ii aduc lui boia grimase pe fatza, sala tace, liiceanu e in blocstart gata de marele salt, si acum..

nu, nu incepe discutia, pe scena sunt invitati un pianist cu fatza dementa si o violonista care ne dau cu enescu pe la ureche in timp ce doi muncitori apuca pupitrul si-l scot pe sus ca pe-un cadavru intepenit in rigor mortis, pianistul ropoteste peste clape, un telefon suna in spate, doamna de langa mine motaie. gata.

liiceanu spune buna seara, isi saluta invitatul, ne spune ca boia este autor de best seller nu o data ci de doua ori, zice ceva de cate carti a vandut apoi porneste sa cladeasca o imensa expozitiune, o casa poporului a expozitiunilor, dureaza 17 minute pe ceas pina pune prima intrebare, nu mai stiu care e, dar boia raspunde monosilabic si liiceanu ii ciordeste din nou mingea dribland frenetic filozofie, religie, istorie, filologie.

tan-ta-ntarara-tant-tan-tan, saltimbancul tine portocalele in aer, publicul ofteaza, liiceanu continua, o noua intrebare de 12 minute, un nou raspuns clar si precis al lui boia, sala zambeste. liiceanu turbeaza. se arunca intr-o intrebare care trece prin fresca ateneului, luminile se aprind si bolta rasare din intuneric, boia vrea sa raspunda, “nu-mi raspundeti acum” se repede liiceanu, e chitit sa-l incurce, sa-l puna in situatii delicate: romanii au nevoie de mituri, este patriotic sa le demitizezi trecutul? ce este patriotic domnule boia? ce trebuie sa faca un istoric? avem nevoie de mituri sau de adevar? cascada de intrebari nu se opreste, telefoanele suna in sala.

imi vine sa strig “taaaaaa-ci-taaaaaaaa-ci” dar sunt prea lasa si am intrat pe sustache, nu pot sa flutur biletul, sa chem opc-ul si sa urlu ca eu nu am platit pentru delirul liicenesc, tac fiarta in furie, mihaela radulescu de humanitas ii da in continuare, imbatata de trilul propriei voci, acum nici macar nu mai pune intrebari ci povesteste conversatii pe care le-a avut cu boia inainte de inceperea ..chestiei pe care o avem in fatza ochilor, sa-i spunem slujba onanist-agnostica.

boia reuseste sa prinda cuvantul, face o glumita, zice ca se pregateste de bis, sala se mai relaxeaza, pentru putin timp, liiceanu se-ntoarce with a vengeance, naste o ecuatie care imbina ptolemeic tirajele, sexul si femeile, alearga prin lanul imens al unei intrebari care nu se mai termina, dar nu dispare spre apus si rezista pe catifeaua maronie a fotoliului.

timpul a expirat, la revedere, o madama in spate ii spune sotului amortit: credeam ca boia e mai sprintar, dar liiceanu l-a facut in sange.

de ce e romania altfel? pentru ca la noi nu conteaza decat posesia balonului. golurile? cine joaca pe puncte?

In Jurassic Park cind vrei net mergi la benzinarie unde gasesti de toate: cafea, carne, prietenie eventual casatorie. Mai putin benzina. Cozile de 10-12 masini sunt alea scurte, dumneavoastra de cind va asteptati randul? era primavara lui 84, se purtau pantaloni cu pense si sacouri cu umeri de burete, am reusit sa crestem doi copilasi de atunci, aici pe bancheta din spate, nu i-am trimis la facultate, i-am tinut aproape, pe linga masina, sa ne dea si noua o canutza cu apa la batranete, cind om ajunge si noi sa ne facem plinul. Sunt insa locuri speciale in care benzinariile sunt obligate prin lege sa fie aprovizionate si unul din locurile alea e YPF-ul din Uspallata, nu pentru ca adrian nastasele lor are casa aici, nici pentru ca sefu YPF babardeste primarita din localitate ci pentru ca aceasta-localitatea nu primarita, e ultimul avanpost inainte de granita cu dusmanul chile, huo-huo, de trei ori huo nemtilor de peste munti. In Uspallata barbatii au chica si burti, o combinatie de Baggio cu Vanghelie, taie banda dubla si depasesc in curba, va maninca-n fund sa ajungeti la doamne-doamne? nici vorba, baietii au pile ca-s tovarasi cu difunta correa!!!!Doamnelor si domnilor…dupa gauchito gil si ernesto, iata intrand in scena aceasta lady gaga a minunilor de marginea drumului, nimeni alta decat, cum zisei, difunta correa adica decedata correa pe numele ei de buletin, o domnita care s-a remarcat printr-o prostie abominabila si anume, daca punem botu la ce zice legenda, sa urmeze perpedes si cu bebelusul in brate batalionul sotului plecat pe la 1800 sa le-o dea chilienilor netrebnici, soarta face ca marsul sa treaca prin desert, doamna correa pash-pash dupa sotul, pe frig, fara apa si mancare,  au gasit-o dupa cateva zile, ea deja difunta copilul insa foarte viu hranindu-se miraculos de la tzatza ei.

Soferii s-au incantat la povestea asta, si-au facut chiar si stickere cu difunta correa, gata, avem si noi pe cineva care sa aiba grija de noi, mai vezi cite un tir oprit la marginea drumului linga un morman de peturi si un nenica facind o cusca de caine cu cruce, e cimitir de animale? nu senorita, e cimitir e masini, dar ele sunt acum impreuna cu difunta correa in rai si cind stiu ca placutzele mele de frana sunt de-a dreapta domnului , imi da asa o lacrima in coltul ochiului, ohhhh. Sensibili oameni soferii, imi zic sa dau si eu semne de umanitate si opresc sa iau un autostopist, politist, jandarm mai degraba, gheata pina la jumatea gambei, privire otelita, dinti stricati de la prea mult dulce de leche, vrea aproape, tace demn 23 de secunde si turuie ceva neinteligibil 10 minute, hai ca am ajuns, omul trage de usa, mi-e lene sa cobor sa deschid si-l invit neinspirata sa traga mai tare, ma asculta si zdrang trimite in raiul pieselor de schimb arcul de la maneta. In 5 minute sunt cu mortaciunea la difunta correa, in custile ca de caine sunt puse figurine de ceara cu femeia intinsa si sanul expus intru suctiune si de copaci sunt atarnate placute de frane, delcouri, niste domni si-au adus chiar masina dupa ce au incalzit tot satul la flacarile ei, altii au depus radiatorul la trunchiul unei salcii.

Nu stiu de unde sa cumpar statueta cu moarta asa ca vin cu darul saracului: un pet cu apa, cica asa ii stingi setea si difunta poate sa se concentreze mai bine sa-i tina de-o parte pe oamenii de la rent-a-car atunci cind vor inspecta masina la primire. Locul pute a vaselina si lumanari si are o parilla in spate, Stephan zice ca e o troita falsa, aia adevarata are hotel si restaurant si, banuiesc, in curand casino, cica 200.000 de oameni vin intr-un pelerinaj anual sa-si cumpere prietenia moartei, acusi eu sper ca si  falsa difunta o fi in stare de ceva ca apa e scumpa in Jurassic Park si i-am oferit si un post intreg pe blog*, sa-mi fie invatatura de minte ca m-am chitrosit la asigurare.

*trimis din benzinaria YPF, singurul loc cu net din zona