in luna februarie, in adevarul apare un material fascinant despre nivelul de contaminare cu imbecilitate si impostura a uniunii scriitorilor, http://m.adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html, un acvariu cu piranha pensionari, stiuci de la contabilitate si lautari care canta osanale lu gigi si lui fuego, trazneste a viclenie de om prost, a stupizenie de homer simpson, razi si plangi gandindu-te la morga cu care nicolae manolescu isi apara curtea de bufoni si nu te mai miri o clipa de entuziasmul cu care paunescu cu limba lui prea dosnic incercata a fost cocotat pe-un soclu, in buza gradinii icoanei.

“destinul urla. urla ca o basina de fasole groasa” zice liviu andrei, tanar scriitor din craiova, punind in cuvinte viziunea istoric-metabolica a poporului roman, care sunt cei mai tristi ciorditori? astia de azi care incearca sa palmeze, de la uniunea scriitorilor, o pensie suplimentara sau aia care isi turnau colegii la securitate sperand in publicarea mai vioaie a volumasului de versuri patriotice? in anexa cartii lui liviu tofan “a patra ipoteza” sunt notele poetei dona alba-o fripturista cu buzele crapate de atata sarutat cururi de carmaci si sotii chimiste de renume mondial, madam dona alba ii spioneaza pe virgil tanase, paul goma si dumitru tepeneag, si da totu-n gat la securitate, recunoaste cu inocenta ca este ambitioasa si ca s-a culcat cu breban si acum e amanta lui marin preda ca poate poate se pricopseste si tare ar vrea sa publice si ea afara, ca uite ce bine se plateste in franta.

si ne-am intors din nou la bani, in anii ’70 un scriitor roman castiga pe-o carte cit sa traiasca 2 luni, ramas in cucu gol lua imprumut de la fondul uniunii si apoi statea cu botu pe labe, speriat ca nu mai pupa altul, tanase povesteste ca-intrebat de nevasta’sa de ce nu e si el curajos, ca goma sau tepeneag, marin preda i-a zis “taci fa, casa si copiii nu se tin cu curaj”.

si asta era preda, reflexia perfecta a lui sadoveanu care, cu 40 de ani inainte primise sa devina directorul trustului “adevarul”, considerat in epoca ca fiind vandut evreilor, de ce? multi copii, gospodarie umflata ca un combinat siderurgic, ce conteaza ca-s ortodox traditionalist si ca astia din redactia pe care o conduc, ii zic de socialism, drepturi egale, proletariat, e foame de bani si reputatia nu-i o problema, cititi despre cafturile intelectualitatii interbelice in fabuloasa carte a lui lucian boia: “capcanele istoriei, elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950”, dati banii pe ea, ajutati-l pe boia sa nu ajunga sa simta mirosul de iahnie al destinului si sa fie silit sa scrie un istoric al familiei becali, desi, daca ma gandesc bine, ar fi interesant sa stim alchimia transformarii stanei in palat pe aviatorilor.