clopotele canta pe 7 voci, poporul doarme, rapus de masa de craciun, e 11 dimineata si nu-i tipenie pe strada, pana si negrii care te-mbiau in ajun cu charlie sau hasis la fiecare colt de strada fac nani in pijamalele cu reni primite de la sefu, in semn de pretuire ca si-au depast cota, 90% din carciumi au pe geam un a4 care te anunta ca au tras obloanele din 21 pana pe 7 ianuarie, pai si eu turistul venit sa va dau bani sa va chivernisiti? matale plimba-te si intra la salon de the. ce?

salon de the, tineti minte dragi cititori, este salvarea, pilula de a doua zi si aspirina saracului, este locul in care, cu ochii carpiti si stomacul strans intri si te-mpleticesti in fatza vitrinei cu prajiturele mai delicat construite decat manichiura lui adrian nastase, sandvisute mai gingase decat atingerea justitiei cind esti dan voiculescu, stanga-dreapta-stanga-dreapta, capu-ti zboara dintr-o parte in alta nestiind ce sa alegi, o sa crapi de foame ca magarul lui buridan: iau pretzalasul asta cu foie gras dar si tartina asta cu crema de peste si ou in aspic, merge perfect linga o tarta cu fructe si un croissant casant stropit cu zahar pudra, si puneti si un cappuccino, salonul duduie, normal, nimic nu-i deschis pe o raza de 1 kilometru patrat, unde-i poporu? acasa, cu ochiu-n junkul de pe televizor sau la chalet. in debandada retragerii din calea sarbatorilor, fugarii au lasat pe strada ghiozdane si fulare, uite un sal si o pereche de adidasi, curat saigon la intrarea armatei vietnamului de nord.

yurtele cu fondue din oras sunt luminate dar inchise, niste magrebieni invart un joint sarbatoresc cu ochii-n jocul de sah al mosnegilor din parcul de la opera, pe linga terasa unde ma-ncalzesc c-un pastis in gat si-o paturica la sale trece o masina roz cu numar de ucraina, o data, de doua ori, ambaleaza, scartaie din roti, paraie din sasiu, genevezul rade, turistul rade, ucrainianul face inca un triplu axel si dispare inspre biserica ruseasca din vale, pina si jet d’eau, spritzul de apa de 140 de metri inaltime, e plecat la rude de sarbatori asa ca nici vorba sa te improaste in ziua de craciun.

e 6 seara, deci unde maninc?

dau cu banu si intre arabesc si indian castiga thailandezul, o fata cu ochi oblici, capul gros, par galben si gingia pe afara arunca un “meli clismas” vesel, desigur e chinezoaica, nici urma de thailandez in bucatarie, da’ cui ii trebuie unul atata timp cit supa iese iute si n-o sfeclesc la reteta crevetilor cu nuca de cocos? fata ma place, nu se da dusa de la masa, “de unde esti?”, de pe linga taiwan, “pai aia e o insula, cum adica pe linga?”, eee, adica vis-a-vis, gingia se dezveleste intr-un ranjet inalt, a venit cu sotul si fetita ei a implinit pe 24 un an, nu-mi vine sa cred, nu i-as fi dat mai mult de 12 ani si tzac-pac, Liu-Ie a mea are si sot si copil, a venit acum 10 ani in Elvetia si dupa o cura de Basel s-a mutat la Geneva, imi spune abrupt: imi place sa stau de vorba cu oamenii deschisi.

pentru ca-i sunt simpatica imi face portie dubla, “for christmas” de dim sum si de frigarui de pui cu sos de alune, restaurantul thai se umple de chinezi, o masa de 6, una de 5 si alta de 8, vin pe rand, unul cite unul, se saluta, isi arunca un zambet, scot mobilul si incep sa butoneze, pe masa carafe de bere si ceaune cu supa, la masa de 5 e o fata care nu-si scoate caciula dar reuseste sa-i mai anime pe domnii care o insotesc, restul mesteca, plescaie si nu-si vorbesc, mai multi batzaie nervosi din picior, la un moment dat dau noroc, fara urari, fara sa zambeasca, bifeaza un obicei pe care nu-l inteleg, hap, berea curge pe gat, da’ stiu ca va distrati.

Liu-Ie descarca saculetul cu pareri la mine-n ureche: alemanii de basel erau inchisi si nu se bagau in seama cu imigrantii, de aceea ii place mai mult geneva ca astia de aici sunt cosmopoliti, apasa pe buton, selecteaza limba dorita si Liu-Ie da drumu la small talk, cu mine vorbeste engleza, cu mosii alcolici de la bar o da pe franceza si cu sorbitorii de supa tacuti ii zice pe chineza, bonsooooooaaaaarrr se grabeste catre usa unde-si face intrarea o pereche de caucazieni infometati. In 7 secunde e din nou pe umarul meu: imi place mai mult de francezi ca sunt mai veseli, n-ai vazut nimic dragutza, stai sa dai cu ochii de romani, suntem toti niste comici vestiti ai planetei, votam ca sa ne distram, murim la caterinca si traim o gluma proasta.

“cat face nota?” 100 de franci, “pai de unde sa am eu atatia bani? Nu-ti dau decat jumate”, Liu-Ie se panicheaza, si eu ce fa.., “stai fetito linistita ca o dadeam si eu in bailamos, ti-am spus ca neam mai voios ca romanii nu ai vazut”.