o armata intreaga pazeste muzeul aurului din bogota, usi de otel, groase de 30 de centimetri, bodyguarzi cit malu, tztztz, deci planul meu sa folosesc pila de unghii la decupatul vitrinelor n-are cum sa tina, patru englezoaice incing o sezatoare si-si impartasesc zgomotos ultimele stiri despre kate si barbac’su, le doare-n basca de procedeul de turnare a metalelor pretioase folosind ceara, dupa 38 de masti mortuare din aur si 257 de farfurioare de pus in ureche-tot din aur, te mai opresti s-auzi si tu cit a slabit adele, 12 kile, cam cit placa asta de aur de pe pieptul nobilului muisca mort acum 1700 de ani, ce-i aia muisca? o civilizatie pre-columbiana, ce-i aia pre-columbiana? inainte de columb, ce-i aia columb? un genovez pe care l-a mancat in fund sa gaseasca aur, ce-i aia fund? partea acea pe care matale tragi caciula, te pup.

filmuletu de prezentare zice-n engleza ca abia-n ‘39 banca republicii s-a gandit sa inceapa sa stranga piesele de aur imprastiate-n tarina tarii, s-au miscat bine, acum au cea mai mare colectie de obiecte de aur din lume, dar nu asta-ti rupe capul la museo de oro ci povestile despre ritualurile in care obiectele erau folosite: urnele mortuare erau create in forma de uter pentru ca civilizatiile pre-columbiene credeau ca moartea inseamna renasterea in alta dimensiune, poate in noul univers vei fi sarpe sau poate jaguar sau caprioara, fiecare om avea atasat un spirit animal si, prin simpla etalare a unui simbol al acelui animal: sa zicem iti trageai cercel de nas in forma de rat de harciog, deveneai hrebenciuc si capatai puterile animalului ales; sefii de trib isi lasau unghiile sa creasca, purtau cozi si blanuri de jaguar si astfel deveneau jaguari, stapinii universului, care el, universul, a fost creat prin muzica si de aceea toata lumea respecta muzicienii, deschid paranteza (cu alti ochi ma uit acusi la laurentiu dutza si universul 3SE, inchid paranteza).

la moartea sefului de trib, trupul raminea in casa iar casa devenea sanctuar, iote frantz, asta chiar explica ce se-ntampla-n psd, tataia buha a murit politic dar partidul ii duce spiritul mai departe si daca tot am dat-o iar pe politica, ma umflu un pic de manie cind ma gandesc ca de vreo 4 ani nimeni n-a mai miscat nimic pe mana recuperarii tezaurului de la rusi, zice wiki ca o firma germana asteapta o vorba de la mugurica din 2008, daca-si pune pielea de sarpe pe burta poate in 50 de ani avem si noi aurul inapoi si in alti 150 ne tragem un muzeu destept ca ala din bogota, da’ ce ne trebe tezaur si muzeu cind uite ca avem voci de aur si echipa de gimnastica de aur si epoca de aur si poate ia mungiu la cannes aur si… sa cante muzica, cele bune sa se adune, cele rele sa se spele..

ma aburc in transmilenium, un bus lung si gras care aluneca vertiginos pe linia dumnealui, a 5-a de pe soselele late si aglomerate, e inventia primarului lituanian-de aur si el dupa parerea unor concentateni, dinsul a zis ca nu-s bani sa dea gauri de metrou daaaaar “putem sa facem sensuri de drum dedicate”, statiile sunt niste cuburi de sticla in mijlocul autostrazii, soferii opresc la liniuta si usile autobuzelor se deschid sincron cu cele ale cubuletelor, trop-hop-polop, esti lipit urgent de geam, trecem printr-un talcioc gigant, apoi printr-o zona industriala naruita, vine o bucatica de londra, superpasarele se-noada peste noi, in statii e plin ochi de politie, si na c-am ajuns in zona rosa, restaurante mii si carciumi faclii, mcdonald are un brand gourmet, sushi, crepe, wok, italieni si argentinieni, 18 parai 2 pahare de vin, sa fugiiiim, sar intr-un taxi si tuleo, merg si merg pe transversale, bisectoare si perpendiculare, kalashnikoave la vedere, suntem la museo de oro? nu fetito, suntem in rosales, la ambasade, tocmai am trecut de ambasada sua, simt ca vine si nu ma-nsel, taximetristului nu-i place de presedintele santos ca-i pupa-n fund pe americani si negociaza cu teroristii cind ar trebui sa-i calce pe cap cum a facut uribe, fostul presedinte, ce om de treaba, daca nu-si punea el coada de jaguar si nu-si lasa unghiile sa creasca nu ma dadeam eu acusi cu masinuta prin bogota.

welcome to jurassic park, platesc cu 3000 de pesosi mai mult ca deh, mi-am luat o lectie de istorie, sa ma supar, sa nu ma supar, mai bine imi pun aripioarele de drosophila melanogaster si ma duc sa beau un aguardiente, noapte buna.