Archive

Tag Archives: oala

chinezul intreaba “uere are ui?”, la aeroport, “tzu-ric, tzu-ric?”, a fost statia dinainte, trenul s-a oprit obosit, a tras la peron ca taximetristul la cafeluta, am stat 10 minute, “aaaaaaaaaa”, chinezul tzipa strapuns de seringa adevarului, acum ce se face?, nu stie sa se intoarca ca n-a presarat firmiturele pe drum, acum ce se face?, se batzaie de pe-un picior pe altul si incepe sa alerge pe peron, agitat ca o musca prinsa-ntr-un borcan.

turistul asiatic, clic-clac, clic-clac, calatorind in cete uriase conduse de o madama cu umbrela inchisa, tinuta ca o torta in mana dreapta, turistul asiatic-tinta caterincii mondiale: oaia, mielu, scrumbia, in sanda infundata cu soseta flausata, cu aparatu foto, trepied, palariuta de soare si bratele crucificate de harta gigantica, turistul asiatic e dumnezeul calatoriilor. prima data cind am inteles asta a fost in metroul din tokio, ochiu se-mpiedica de toate liniutele si punctisoarele intinse pe tablitele indicatoare, cele 130 de milioane de bastonase si cele 7 milioane de conuri nu-mi transmiteau nimic inapoi, creierul agitat cauta  indicii ca un spargator grabit rasturnand cartile din biblioteca, nimic, nu-nteleg nimic, NU-NTELEG NIMIIIIIIC; mic, mic, mic, undeva pitulate sub cuvintele japoneze cu greu am descoperit niste texte in engleza, deh, tocmai fusese campionatul mondial de fotbal, huuuuuuh, inima a coborat din gat, sunt salvata.

in kyoto, delirul a atins cote noi, cit am de platit? pe bon sunt mazgalite niste dungi, sunt cifre japoneze, din nou creierul e prins cu mana-n fund, chelner obraznic care zice “n-am” la haleala de pe meniu, ma uit pe bancnote, poate acolo au si cifre arabe insotite de simbolul sinonim japonez, canci, n-am net pe telefon ca-i 2005 si nea steve jobs abia facea dragoste cu tehnologia, smartphoneul nu-i in zona, doar o nokia cu lanterna in capat si butoane moi, ca o salteluta gonflabila, cum te descurci cind tu ai primit o furculita dar ti s-a pus in fatza o oala de supa?

Habar n-am, dar uite ca hoardele asiatice reusesc sa faca asta cu dibacie intr-un vest in care arareori gasesti indicatoare in chineza, japoneza, thailandeza, in care meniurile nu-s ca la ei, cu poze, in care nu exista tablite pe care poti sa desenezi ceea ce doresti: ca la gara din fuji, in care hainele or fi facute-n china dar n-au masuri inscrise in chineza.

shi, shu-shen-zen, i-bu-pro-fen, sunt in avionul de bucuresti, stewardesele nu mai prididesc sa opreasca hemoragia de bagaje din compartimentele de sus, o mamasa impinge gafaind un gentoc strivind cadourile unui mops care-i sare la gat: dupa ce ca sunteti ultima, ati venit sa faceti ordine? puf, puf-tuseste prima baba ca o locomotiva cu abur, mrrrr-marrraie a doua, chinezul de linga mine n-are nevoie de dictionar ca sa prinda unda de draci care pluteste intre cetatenii republicii romania.

caci la noi, dragi turisti asiatici, nu ai nevoie de harti si indicatoare si explicatii suplimentare, noi umblam cu matzele pe afara si fiere pe limba, la noi nu trebuie sa intelegi nota de plata, oricum vei fi furat, la noi ura si isteria o ard in pielea goala, bine ati venit in romania, actualul infern, viitorul ierusalim.

24 de masini de romania, buzoianul, constanteanul si ilfoveanul mijesc ochii in soarele lui octombrie si transpira vanjos deasupra buzei in asteptarea chelneritei bulgaroaice, care, mai puternica decat madam hillary clinton, poate sa care pe un umar pranzul unui regiment de burti umezite sub tricourile de plastic, jjjjjjjjjvp, trece grabita pe linga masa noastra cu-o tava imensa la bucatarie, jjjjjjjjjvaaaap, inapoi, cu ea plina catre masa cu vilegiaturisti, desiguri romani, veniti sa inghita micul dejun al lui neptun si scoici burgas si chefal si pentru asta mic o roaba de guvizi si aruncati si 3 portii de icre si midii picante, dalboka duduie, nici nu zici ca s-a-ncheiat de 3 saptamani sezonul.

chelnerita nu reuseste sa ajunga la noi, echipaje de damboviteni specializati in deturnarea personalului unitatilor de alimentatie publica, arunca in joc tehnici de guerilla: unde-i meniul, nu, nu, nu asta, meniul in romaneste, cu ce se plateste, daca am adus trei prieteni care fiecare maninca cite un calcan si un lufar si beau un rachiu, cata reducere primim? d-astea, dupa 51 de minute am si eu kamenitza-n mana si o oala cu scoici prescolare ucise mult prea devreme de titov, bulgarul cremenal prins cu camara goala de indian summerul de octombrie, sos uncle ben’s si paine-n icre, de 6 ani vin aici si asta e ultima oara, jur pe rosu natural, fuse si se duse, am reusit sa stricam si bunul gospodar de la sud si sa-l mermelim dupa chipul si asemanarea noastra, “dragaaa, am micsorat bulgarii”.

au ajuns si ei nervosi, obraznicuti, nu la fel de mici ca noi, dar se fac pasi inspre nesimtirea romaneasca, o fi de la sexi saxofon si smiley care rage-n difuzoare, o fi de la sictirul tratametului aplicat de hoardele romanesti, de la boieria aroganta a lui mitica si a lenutzei, bulgarul de dobrogea a baut din latinitatea balcanica si are efecte secundare pe golanie, cu ultimele puteri totusi se rupe din vraja melteneasca de la nord si zice un multzamim si mai poftiti la care mai adauga si un zambet, hai ca totusi nu e totul pierdut.

in 15 minute sunt in vama veche, cete de 30 de caini fugaresc motociclete si sar la picioarele calului care trage o sareta, welcomeee to the hotel californiaaaaa zice difuzorul de la parterul unui bloc de nefamilisti, nu draga, e chiar terasa sunset, nu prea ai cum sa-l vezi, ca e cu fatza la mare, urat-urat-urat de parca un nenic cu un harletz a lovit cind sapa o buda in curte, o punga uriasa de hidosenie, cea mai mare rezerva mondiala de uratenie, curge pe ulitele betonate, printre chioscurile acoperite cu prelate si scanduri batute peste geamuri, la 5 kilometri mai jos bulgaria arata brusc ca paradisul pe pamant, dalboka si la anul o sa vin la tine.