la 5 dimineata turistii rup usa hotelului, la propriu, trosc-zdrang, se grabesc spre ghetarul perito moreno, pe incalzirea asta globala nu stii daca-l mai prinzi pina la 11, orasul e gol si nuditatea nu-i sta bine, are cosuri pe fund si celulita multa, hopa-n masina si hai la el chalten, capitala trekingului, asa-i argentina, fiecare targuletz i-o capitala, a ghetarului, a trekingului, a vinului, a petrolului, a parillei si a chupa chupsului, p-asta n-o au inca, sunt pe dulce de leche, vantoasa bate de zboara masina de pe sosea, ma lupt cu usa sa ies sa ard o poza, e soare cu coltzi de sase cotzi, un ghetar pluteste pe lac, albastru intens pe apa verde, deasupra zboara condorii, bine te-am gasit patagonia.

tobias atzipeste din nou, a coclit receptionera pina la 4 dimineata, i-a fumat tzigarile si i-a cotrobait prin posetica pina a gasit comoara: diseara e party la observatorul astronomic, undeva la 100 de kilometri de el chalten, stati putin, nu-i petrecere ci chiar un festival de arta si poezie, hahahaha, asa-i zice p-acilea adunaturii de psihedelici in izmene de in cu dungulitze si camasi de fondu plastic, bratara la picior si tatuaje chinezesti, miguele stiai ca pe mana ta nu scrie dragon demn calcind pe nor ci chiar apa minerala borsec la 1 kil jumate? maiculitza, suntem in truman show s-am ajuns la capatul platoului, in fatza albastrul se termina brusc intr-un perete gri, o placutza ne anuntza ca intram in parcul ghetzarilor, in 2 metri se schimba anotimpul, o ploaie rece si rea a bagat turistul in carciuma, abur si nasuri lipite de geam, surorile nemtzoaice din antarctica imbatranesc la adapost intr-un hostel, in sala de mese e abur si ploua.

deci vreti sa ajungeti pe carretera austral, tanti care tzine mi rincon stie cu drumurile, prin villa o’higgins nu puteti trece ca-i drumul foarte rau si voi aveti masina normala, mai e si bacul, nu, mai bine mergeti pe ruta 40 si intrati prin chile chico, avem 6 hartzi pe care plimbam degetele incercand sa ne agatzam de ceva, facem calcule, le desfacem si le impachetam sub ochii unei pisici operate de infectie la ovare, in bucatarie intra cainele care a inghitit godinul, e cilindric si se bese fasait si puturos privindu-ne cu mutra care zice “ de ce miroase a rahat aici?”, clar nu de la tine prietene, clar nu de la tine.

in el chalten nu-i retea de telefoane iar netu vine din satelit cam ca schimbarea in romania, shontac-shontac, proprietareasa-am uitat cum o cheama si mi-e tarsha s-o intreb-are bunicul din lugoj, se mai face mobila la lugoj? clar, e capitala nationala a mobilei cum e el chalten a trekingului, apropo maine e concert mare ca e ziua nationala a trekingului si vine o trupa tocmai de la buenos aires sa cante localnicilor de voie buna, e si maraton, iuhuuuuu, si eu care credeam ca am ajuns in ultima gaura ploios-puchinoasa-patagoneza, sunt o norocoasa, da, esti, tobias scoate asul din maneca, pentru ca azi urechile iti vor fi regalate chiar de chucu rodriguez si chitarushca sa fermecata, zdrang-zdrung-stunc, unde, unde? la lucinda unde se fac cele mai bune sandvisuri din el chalten, capitala..tre-kin.. hai sa va aud spunind pe voi, trekingului, bravo, stati jos, 10.

spre chucu deci, ploaia s-a oprit cit sa iasa si cainele de la guanaca sa-si lepede pranzul in iarba, montaniarzii se insira in jurul lu gheorghe gheorghiu care ciupeste dragastos corzile si baga niste dedicatii soptite, bocancii tin ritmul, vinul isonul, tobias penetreaza bucataria in cautarea fetei cu retzeta celui mai bun sandvis din intreaga capitala a trekingului si poate chiar si din cea a ghetzarilor, welcome to jurassic park, sunt stele si maine-i sarbatoare, chucu ii zice tot de jale si lucinda il sfatuieste pe tobias sa se duca acasa ca e lichidados.