ora 4 dupa-amiaza e cea cind zaharu fuge din organism, pash-pash, se strecoara pe la subtioara afara si te lasa ca pe-un ciorap gol, incapabil sa te tii drept, latiti pe drum, pensionari, studenti, chinezi, filipinezi si alte nationalitati se joaca de-a frumoasa din padurea adormita, e o epidemie, un veac de singuratate.

singurul oras in care poporul are boala somnului mai zdravan ca hongkongul este lima, autobuzele fugeau in oras cu o incarcatura de adormiti, barbi-n piept si tample zvacnind dreapta-stanga la fiecare groapa din sosea, acolo se doarme in crucea zilei, 11-12, probabil de la presiunea atmosferica, nu ca in bucuresti unde cu totii suntem zombi, agatati intre vis si realitate, nici calare, nici pe jos, nici cal-nici magar, jumatate de om calare pe jumatate de iepure schiop, si-am incalecat pe-o sa si v-am zis povestea asa, hai la culcare.