Archive

Tag Archives: romania mare

pe mama lui tata o chema blazinovici, pe tata lui tata il chema feher, in casa se cerea un pic de sare in maghiara, se spunea sarumina pentru masa in germana, ochelarii de vedere erau cautati in slovaca si vecinii erau injurati in romaneste. gulas de mittel europe. in ’69 tata a luat-o pe mama, teleorman, romani de la dunare care fugeau de pe ulite cind veneau pravaliile mobile ale evreilor pentru ca, nu-i asa: “jidanii maninca copii”.

mama vorbeste romaneste. atat. toate rudele lui tata vorbesc si romaneste, dar mai degraba n-ar face efortul asta, ca e greu sa prinzi cuvantu …zi sa-i zic, stai asa..si oricum noi astia, vorbitorii de maghiara suntem dominanti, adica suntem toti mai putin copiii lu micki feher si nevasta din teleorman. in fiecare an, de 1 noiembrie, ne strangeam la matusa lidia, multi blazinovici, o mana de feheri, ioji si rojica si zoli si carol, supe dulci si gombot si varza a la cluj.

dupa ’90, masa a fost intregita de lecturile din romania mare, glumele belicoase ale lui eugen barbu tupilat dupa semnatura alcibiade fiind intampinate cu o reala satisfactie. ungur linga ungur linga slovac ungur linga ungur roman slovac sas evreu inghiteam fericiti-ca ursii din poiana colturile de paine aruncate de turisti-tartinele cu rahat zvarlite de alcibiade si de tribun, pe vremea aia tribunel. ne distram mai cu seama la dumele cu maghiari. alcibiade se lua de domokos geza, spunea ca ii cade parul de pe cap direct pe piept, hahahahahahahahaha, ca prinde muste cu limba, hohohohohhohohoho. umorul patriotard neaos scutura camesa pe cititorul inamic minoritar.

scena lecturii comune se repeta la fiecare intalnire a micutului clan panonic, indiferent fata de evenimentele din targu mures, opac la discursul din ce in ce mai otravit al nationalistilor romani. pina-ntr-o zi, cind la inmormantarea lui carol, verisoru lui taica-miu, maica-mea s-a infoiat sfatos la slujba, pentru ca popa de la biserica catolica, dupa un discurs in limba maghiara, fara subtitrare,  a dat play la caseta cu imnul ungariei. stupoare-n biserica, rigor mortis la cetatenii din cortegiu, toata lumea in picioare, “ce dra..doamne iarta-ma se-ntampla?” a zis maica-mea, inganata indeaproape de perplexitatea lui taica-miu. e clar ca simtul umorului a fost inchis, vanat si cu limba umflata, in sicriul lui carol.

vizitele s-au rarit, intepaturile nationaliste s-au inmultit, ardealul este al nostru, ba nu, e al nostru, ai dracu de unguri, las ca stim noi ca daca cerem in romaneste paine spuneti “nem ertem”, adica r-ati ai dracului, va faceti ca nu intelegeti? tensiunea creste: dar vorbeste domnule romaneste odata, ca in romania traiesti nu in ungaria.

2013, discutie de terasa, bucuresti: “unde mergi?” la budapesta. “ce sa faci mama la ungurii aia? crezi ca sunt mai breji? n-ai vazut si nebunu de orban ce face si ca economia e praf?”.  nu mai bine stai tu la bucuresti, ca ai de toate si acum si domnul vocalist de la iron maiden a stiut sa spuna buna seara bucuresti, nu ca drogatu ala de ozzy care nu stie pe ce lume traieste si credea ca e in mizeria de budapest.

bucharest is not budapest-ne explica a mai de succes campanie publicitara a verii, in aplauzele estropiatilor si cercopitecilor cu cod rosu la nationalism gaunos. bineinteles ca nu e colegutilor de tara, sunt doar omonime, budapesta este un oras cu staif si 493 de orbani n-o pot distruge, iar bucurestiul este o adunatura de sate demolate si industrializate, pe care nici 600 de hohenzollerni nu o pot transforma intr-un centru urban. mi-e dor de glumele lui alcibiade din 1990. barbu macar n-avea matura demna a adevarului unic bagata in fund.

rafinariile au crescut, buruieni gigantice la marginea soselei, tevi contorsionate, conducte ruginite se alearga deasupra mlastinilor pigmentate roz de pasarile flamingo. marea gri inchis linge plaja gri deschis, nori gri soarece se aduna in palma cilindrilor gigantici ai depozitelor de petrol, gri si ei, gri piele de mort. claxoane, tiiiiiiiiiiiiiiiiiit-tuuuuuuuuuuuuut, cisterne de petrol te-nghesuie din spate, te-mping, urmate de-un cordon de pickupuri grabite, se depaseste pe linie continua, pe dubla linie continua, graba de tara in curs de dezvoltare care fugareste impiedicata iepurele progresului.

cagliari creste alb dintr-o stanca alba, in port multiplii de titanic isi varsa incarcatura de americani si nemti, lume grasa si blonda gafaind pe strazile graffitate care urca si urca si urca in timp ce transpiratia coboara pe tample, aluneca pe spate, se-nghesuie in zambetul feselor, mai avem mult?

hai c-am ajuns, turnul elefantilor, strazi xs, stramte ca gulerul de helanca, se muleaza pe tine, carciumioare scobite-n piatra, crescute ca alunitele pe case, terase si pe terase negri si indieni si paki cu flori si sabii de plastic, fluiere translucide si coarne de drac, munca de surdo-mut de tren, obrazul ingrosat de refuzuri, nu rezolvi nimic cu un “nu multumesc”, repeti de 3-4 ori pina decid sa te lase sa-ti bei cafeluta in liniste.

senegalezi, etiopieni si batalioane de magrebieni se-nghesuie sub coloanele imenselor cladiri din port, cagliari e-o marsilie imperecheata cu casablanca, afumata cu iarba si hasis, impietrita in anii ’70.“spanioli?” intreaba un bursuc in costum, intinzandu-mi un fluturas cu un restaurant de peste, nu, romani, “aaaaa, dragos-tea” zice sacadat, bajbaind nesigur consoanele, aprob, zambeste si merge mai departe “dracula, mutu, george haghi”, hagi, gheorghe hagi, regele ii spuneam noi pe vremea cind mihai era terfelit in romania mare si in deradere chemat balbaitu.

pe masa se inghesuie icre presate cu telina si peste tras in unt cu nuci, homar a la sardo si spigola cu cartofi copti la cuptor si trecuti prin zafferano, vinul curge, alb si parfumat si ineaca pachetelul de dolci sardi cu miere si branza de capra si, capac peste toate vine mirto, un amaro mai bland si mai aromat care te trimite direct in pat.

un neamt isi rupe limba-n italiana, farmacista ii zambeste si ii raspunde-ntr-o germana cantata, hans se intereseaza uluit de unde a stiut ca este aleman, hahahaha!!, ei bine iata ca simtul umorului nu a disparut complet din neamul cel mai muncitor din lume. o alta colonie de nemti a umplut piateta unui barulet discret de linga catedrala, toti se plang de vreme: de 10 zile e frig si ploua si nimic nu a fost asa cum li s-a promis in pliantul agentiei de turism. nu poti nicicum sa te bazezi pe italienii astia viciosi, mentirosi, socialisti, comunisti chiar ca uite cum ranjesc secera si ciocanul de pe zidul amfiteatrului roman. inchis desigur.

un stol de negri vand umbrele negre printre pisici negre, sprijinind zidurile parcarii de linga muzeul de istorie. e soare fierbinte, negri sunt in plovare grele, armuri. se arunca in fata masinilor pe care se grabesc sa le vare in plombele lasate libere, vaslind aerul, aici, aici, aici, nu vrei sa parchezi? atunci poate vrei sa cumperi o umbrela neagra? nici asta? atunci poate imi dai niste bani sa cumpar de mancare la pisica. intr-un cos, o matza-si hraneste copilasii, demna, impietrita intr-un grup statuar.

doua masini de carabinieri opresc cu scartait. negrii inhata pisica, umbrelele si se rup in patru directii. lebedele zboara-n zare, eu ma uit, ele dispare.

domnu preda e nascut in ’33, cind a intrat la scoala de parasutisti era deja tovarasul preda, la scanteia a devenit un jurnalist cumsecade si la organizatia de alpinism un membru de nadejde, acum e un cititor infocat de romania mare, mi-a xeroxat profetia misterioasei vizionare, autoarea cartii “Viata pe pamant..Incotro? Viitorul omenirii si al Pamantului”, editura Orfeu,  citeste fetito si pregateste-te pentru tot ce poate fi mai rau, pamantul se duce dracului zice jurnalistul cumsecade si eu ma gandesc doar cum sa va pun in tema, sa va pregatiti pentru the end of time stimati cititori si drage cititoare, dar iata ce zice vizionara, o sa pun niste semne care se cheama ghilimele domnu ponta, ele incadreaza o portiune de text care apartine altcuiva, un citat: “in aer pluteste un miros greu, de praf si fum. Merg prin Bucuresti in timp ce pamantul se clatina, ca si cum ar fi cutremur. O fetita blonda cu parul carliontat plange tinandu-se de-un pom […]Sintem in afara Bucurestilor. Cred ca in apropiere este o pista de avioane. Sunt foarte multi oameni si inca mai vin. Majoritatea sunt pe jos. Se instaleaza corturi si vad un barbat care se plimba printre noi, spunindu-ne ca este medic […] Romania? cat a mai ramas din Romania? 50%. Cam astea sunt imaginile. Asa vad eu lucrurile, ca intr-un film.”

In locu’ lu oprescu m-as baga la un spritz in cafeneau turceasca din dorobanti si m-as opri din schimbat borduri si carpit sosele ca acusi, in decembrie, bucurestiul va fi facut praf si pulbere zice vizionara, schimbarile la nivelul scoartei terestre vor inceta in mai 2013 si dupa, omenirea va trece la reorganizare, basescu va fi in sfarsit dat jos si inlocuit cu “lideri spirituali cu inclinatii ezoterice”, crinutz in locul lu matale mi-as lua toate scrierile lu nea corutz si as incepe sa beau urina ca bivolaru, vor fi desemnati 400 de guvernanti planetari, vizionara zice ca unii din ei n-au venit inca pe terra, poate prind acceleratu in 2013 si vor intra in trupurile unor cetateni ajunsi la maturitate, siiiiii….ta-na-na-vu-vaaaaa, centrul spiritual mondial se va muta unde altundeva decat in bucuresti, bu-cu-resti, bu-cu-resti capitala lumii esti, fix in casa poporului care va trece ca prin minune prin apocalipsa si va fi transformata in Casa Divina a Popoarelor, poate va intrebati ce am facut noi sa meritam aceasta nobila soarta? aud cum va intrebati? aud si va raspund: aici au sosit primii locuitori ai Terrei si tot de aici trebuie sa inceapa Noul Pamant, pam-pam.

domnu preda e pregatit pentru sfarsitul lumii, are cort, lanterna, halat alb ia de la nevasta-sa si la alpinism a invatat tehnici de prim ajutor medical, el e medicul care se va plimba la aeroport pe linga vizionara si fetita creatza, gata sa-i ajute pe cei raniti de miscarile scoartei terestre, dumneavoastra ce-ati patit? am calcat stramb ca eu o luam la dreapta si scoarta a facut o miscare la stanga si mi-am sucit glezna.

domnu preda va fi acolo pentru ca este un om cu frica lui dumnezeu si 6 roabe de noroc, dupa ce a scapat de doua ori de la moarte prin strivire: “nu mi s-a deschis parasuta, am tras, m-am foit, am smucit, doar la 70 de metri am reusit si cind au venit sa ma ia, aveam parul alb”, ieri in tramvaiul 40, la 79 de ani, s-a luptat corp la corp, cot in plex si brat in gat, cu un talhar, partenerul astuia insa i-a ciordit portofelul, domnu preda spuneti tai-tai la acte ca bani n-aveti oricum, dar iata ca norocul nu-l paraseste pe jurnalistul cumsecade, a doua zi, din cutia postala, ii zambeste portofelul intact.

domnu preda pot sa va ating? ma intreb daca inauntru nu e unul din extraterestrii trimisi sa preia un corp matur, da, da, unul din cei 400 care va conduce lumea, sper, poate imi pune si mie o pila in 2013 sa am  un job la casa divina a popoarelor.