2006, iulie, dupa succesul cupei mondiale la fotbal, ziarele dau hamburgul ca favorit in organizarea jocurilor olimpice din 2016. frenezie, dezlantuire de proiecte de urbanism, orasul trage de fiare, baga pilates si 800 de flotari intr-o mana dar se ia cu treaba si nu-si depunde candidatura si uite asa castiga rio. samba si, trabajo no. in hamburg e ailalta emisfera, deci totu-i cu minus, samba no, trabajo si.

la 11 in neue stadt strazile-s goale, carciumile pustii, costumele apar timid, ca curvele dupa o razie a politiei, abia pe la 1. inghit rapid un hamburger, baga un pahar de vin alb si se-ntorc la cioplit busteanul economiei, iote draga, a inceput sa semene cu-n urs. ba nu, dupa talie, e curat madam merkel. ca veni vorba: o iubiti? nici vorba, dar nu avem pe cine sa alegem. poate baietii astia de la piraten partei, cine? partidul revolutiei digitale, a carui voce a capatat amplificator prin scandalul declansat de snowden despre interceptarile nsa din germania. pe stalpi sunt afise de teatru, concerte, expozitii si o gramada de anunturi de picnicuri cu diversi candidati politici. johann de la cdu te invita sa manci un carnat cu el si sa-ti spui parerea despre taxe, pe cind herman de la spd iti flutura pe sub nas o berica in parc si-o discutie prieteneasca despre pensii.

pe bancutele din altona, batranii trag de-un jack cu cola si casca ochii la miscarile teatrale ale macaralelor imense din santierul naval de pe elba. in spatele lor, la bulevard, se tupileaza in padurici de stejar, conace care inghit de 3 ori resedinta lui gigi. miroase a conturi de milioane de euro, a chibzuinta si succes si a peste de la chioscurile care vand fishbrotschen. in fatza vilelor de linga port, pe mese pliante, zac munti de hainute second hand pentru copii, jucarii vechi si pantofi uzati. nimic nu se pierde, totul se transforma. chiar si cantaretul e refolosit: un mosulan de 109 ani, calare pe un scaun prea inalt, horcaie un imn in aplauzele betivilor hohotitori.

la vreo 3 kilometri, spre sant pauli, in mica piateta plina de baruri ca obrazul unui adolescent de cosuri, 4 cubanezi ii zic cu “io no soy marinero, soy capitan, soy capitan..”, se chiuie de la masa 1. de la masa 5 se ridica 4 doamne cu sani modificati genetic si leaga o hora cu pasi mici. tobi zice sa luam bere de la chiosc si sa ne asezam la vorba. nu suntem singuri. un snop de jamaicani e aici, cativa namibieni colea, mai putin de un sfert din oamenii in piata sunt arondati unei carciumi. un talmes balmes de turci, donnere, indieni, curryuri, greci, tzatzichiuri, pisici lenese si femei cu obraji tatuati, iata si-un travestit dichisit care se pozeaza indatoritor cu niste mogaldetze coreene.

tobi spune ca germania o arde fata mare si nu flirteaza atat de mult cu imigratia, pe cat ar trebui. ma uit in jur, ma uit la tobi, singurul blond natural pe o raza de 1 kilometru patrat. o fi de la berea bavareza sau de la pornografia nemteasca hardcorista? germania a fost facuta sandvis intre nicovala din balcani, ciocanul african si presa portughez-spaniola.  hamburgul e o londra in miniatura, inghesuind sub coaja de cosmopolitism, vinovatia uriasa a urmasilor generatiei care a bagat moartea-n europa. aia a fost demult, 80 de ani de scuze si platit daune, pupat de maini si plecaciuni. nu va mai trece odata? tobi ridica din umeri si ia un gat de bere bavareza. cei 4 cubanezi sunt la guantanamera. domnite latino sunt calare pe tejghea. hamburgul are o mie de fatete si un milion de complexe de inferioritate.