maelle e studenta la arte si julien e ceasornicar, ce altceva sa fii in geneva, orasul lui vacheron constantin, piaget, chopard, patek philippe, asta are si muzeu cu piese din secolul XV, ai ales meseria asta pentru ca taicutzul tau si bunicul si stramosu al 14-lea de pe linia paterna a fost ceasornicar? nici vorba, doar pentru ca pot sa fac bani din asta oriunde in lume, in fiecare an din scoala de ceasornicari elvetiana ies 60 de absolventi, exista una si pentru straini dar este mult mai greu de intrat pentru ca acolo trebuie sa fii cu adevarat pasionat de surubele si rotite si competitia e mare.

si ce inseamna ca esti ceasornicar? indesi niste rotite cu podu palmei intr-o cutiuta aurita? neee, lucrez la cercetare&dezvoltare, studiez noi si noi posibilitati de indesare cu podul palmei a rotitelor in cutiuta aurita, si eu care credeam ca timpul se piaptana la fel, ii treci mana prin par si au mai zburat 10 ani, julien rupe usa, nu mai are timp, trebuie sa ajunga la petrecerea de craciun a familiei, apoi la petrecerea de craciun a familiei lui maelle, deci ne vedem maine.

asiatici bulimici tarasc plase enorme de cumparaturi dupa ei, magazine de ceasuri pe dreapta, pe stanga, sub apartamentul lui julien, la 4 metri de casa, cind treci intersectia, in apa lacului geneva se reflecta literele de neon ale lui hublot si vacheron constantin, imi dau seama ca nu stiu niciun elvetian celebru, ok, einstein era neamtz, heidi nu se pune si federer nu e om, wikipedia ma lumineaza, baietii astia l-au dat pe corbusier si pe bernoulli si pe max frisch, dar numele lor nu-i cocotat pe cladirile zvelte din rada plina de yachturi, timpul asta al lui julien e nedrept si i-a maturat sub pres, tot ce-a mai ramas in geneva din le corbusier e un bloc cu prelate rosii, gri si trist intre bisericile sobre, nimic glitzi si stralucitor, nimic baroc, cu arc in fund sa-ti sara-n ochi, viitorul a inecat trecutul, traiasca patek philippe si ceasurile lui de zeci de mii de euro, invingatorii timpului.

pe strada principala pute a bogatie, magazinele se-nchid pentru craciun, maini inmanusate apuca delicat diamantele si perlele si aurul din vitrine si le baga la seif, pe 25 totul o sa fie inchis, reveniti cu sacul de bani pe 26 cind suntem gata sa va luam gologanii truditi de iobagul rus undeva in cimpurile petrolifere ale siberiei, poarta orasului vechi e impodobita cu luminite, ceasul nu merge, pe jos, pe cuburi de sticla mata scrie “craciun fericit” in 15 limbi, o coada imensa la o tejghea in spatele careia e un nenic cu sort si cizme de cauciuc albastre care imparte niste cutioaie enorme: fructe de mare proaspete pentru sarbatori, marsillia curat, pute a ocean si uiti pentru o clipa ca esti in creierii muntilor.

unde mancam, unde mancam, aici totul e rezervat, si aici, e 24 ce va astep.., stati ca aveti noroc, tocmai a anulat cineva o rezervare, seful de sala distins si intins ocoleste palaii infasati in sorturi negre, pardon-pardon, saint jacques, vita si supa de peste a la bouillabaisse, primesc o armura de hartie, cu papion, care sa ma protejeze de zemurile de melci si de sudoarea de scoica, restaurantul se umple urgent, merry christmas fac clinc paharele de sampanie lovite-n turniruri de un grup gigant de englezi, chelnerii aluneca printre mese, cu ce va servim? ce va mai doreste inimioara? un triferment, pariu ca nu aveti.

de craciun am primit de la mosu o indigestie, pe vremuri primeam pijamale, vorba lu taica’miu: o tempora, o moritz