Archive

Tag Archives: viata la tara

cea mai grozava incercare pentru o casa de productie in romania este sa se descurce cu un scenariu care zice: “suntem in fatza unui conac, sirurile de vitza se intind cit vezi cu ochii”, nu vitza e problema, ce te faci cu mezonu? il pui in postproductie? 50 de ani de comunism acid si inca 20 de lene-prostie-lacomie au dezbracat tarisoara de demnitatea arhitectonica a timpurilor trecute. herculane a fost lasat sa cada, art nouveaul a fost violat de pensiunile portocalii cu geam oglinda ale ghertoilor cu bani care viermuiesc pe cadavrul fostei statiuni. sinaia*, drumul spre peles, te tarasti printre chioscuri de lemn care vand tirbusoane cu dracula si melci gonflabili chinezesti, piatra cubica e aici, dar aici nu mai e, a fost si este ciordita de intreprinzatorii rromi, ziua in amiaza mare se apleaca si-o smulg din caldaram bucata cu bucata, gardienii picotesc in timp ce drumul dispare de sub talpile lor. duca-se.

lasam in spate insula de latrinitate si ajungem in toscana. torre del sasso, anul fabricatiei-1400, peste drum un alt conac de la 1300, mai avem un castel pe deal, colea, de la 1200, biserica de la anul 900 si una mai tinerica, de la 1200. in 1954 torre del sasso era fabrica de ulei de masline, in castelul de pe deal era o alta presa de ulei. in conacu de peste drum era frizeria, duminica se facea coada pina-n strada, macaroanele se aranjau pentru slujba, nu se face sa te vada doamne doamne cu perciunii neingrijiti. apoi a venit mecanizarea, coada din fatza frizeriei a disparut, poporul s-a mutat la oras, conacele s-au golit insa lepra romaneasca n-a calatorit in italia si constructiile au ramas in picioare, neatinse.

timp de 40 de ani, pina cind italianul si-a scos nasu din menghina si-a dat orasul pentru viata la tara, nimanui nu i-a trecut prin cap sa fuga cu barnele din tavanul castelului parasit x sau sa demonteze, caramida cu caramida, piatra cu piatra, peretii conacului y sau macar sa creasca porci in turnul z. nimeni nu s-a gandit sa ridice, uite aici, in buza bisericii din anul 900, un showroom maramuresan, cu termopane, 3 etaje si acoperis lindab. ba mai mult, cind au fost reocupate, castelul, turnul si conacul, au fost curatate, intremate, un botox aici, un lifting colea, nu tu tzatze noi, nu tu nas taiat. restaurare cinstita, cu respect pentru istorie, cu pretuire a traditiilor.

v-ati prins deci unde bat? intr-o tara unde televizorul vomita zilnic de 18763 de ori cuvantul traditie, unde se proclama venerarea mostenirii daco-romane, sarmizegetusa e-ngropata in peturi**, turnurile medievale sunt cacastori pentru localnici iar ministerul culturii are cinci inspectori care trebuie sa ingrijeasca 29000 de monumente istorice si situri arheologice. adica 0.000172 oameni per monument.

cum numarul inspectorilor nu creste, ca nu-s bani, trebuie sa scada  numarul monumentelor. mana libera la  praduiala si distrugere. ia mai furati mai flacai si pocniti din bice maaaaai.

PS poate ca lucrurile s-or fi imbunatatit intre timp. am pus stelute la sinaia si sarmizegetusa, pentru ca ambele au fost vizitate in  2011

 

 

cind eram mica, 3 zile dupa ce ajungeam la bunica-mea boleam, jeleam, nimic in gura nu puneam, urlam cind vedeam leustean in ciorba, boram la zeama de peste, ma lua cu lesin la ardeii umpluti si mi se-ngalbeneau ochii la supa de rosii, mirosuri dulcege si tacamuri soioase, muste pe musama caftindu-se pe resturi de pepene, bunica-mea sugand un picior de gaina si cald, cald, cald, dogoare apriga de baragan, primele 3 zile faceam febra de dorul brasovului, ce dracu caut eu in crapatura asta prafoasa din calcaiul tarii, nu talpa, calcai, doar bietul toparceanu s-a prins ca viata la tara nu-i nicio sfaraiala.

in timp ce eu ma stingeam printr-un colt de odaie, frate-miu inflorea, daca ar fi putut nu ar mai fi plecat niciodata, bunica-sa ii lua partea, avea in sfarsit un aliat in permanentul caft cu maica-mea, la 30 de ani de atunci nimic nu s-a schimbat, cind il cauti e la bragadiru cu ma-sa marea cum zice marian, “vino si tu ca am o tuica buna” ma imbie unchi’miu, hai ca vin. stiu deja ca dupa doua tzuici date pe gat, groaza de campie se duce.

ce-aveti de mancare? eeee, bragadiru e pe cale sa intre in ghidul michelin, in tava scoasa de la cuptor, rumenit in vin rosu si aromat cu dafin, e un fazan, beeei, ai inebunit? nu nepoata, hai afara, linga poiata gainilor intr-un tarculet sunt vreo 5-6 fazani, ce-au pe cioc? ochelari antivedere, sa nu se bata, cind sunt fatza-n fatza si ar putea sa-si sara unul altuia la gat, pac, le-a obturat rama rosie tinta iar astia prefera sa nu se bata ca chiorii.

proh-groh-mroh, de dupa gard apare un porc negru in genunchi, nu stai asa, e in picioare dar burta i se freaca de noroiul curtii, uite-o si pe nevasta-sa, e alba, sunt porci vietnamezi fara colesterol zice marian mandru scarpinand scroafa pe ceafa, picioarele au vreo 20 de centimetri, mai scurte chiar decat ale minciunii, d-aia o si prinzi mai repede, in decembrie din alba si negrul asiatic se vor face carnati fara colesterol si racitura fara grasime, nici o sansa sa-ti pocnesti fierea sau sa-ti zdrelesti ficatul, unde esti copilarie cu gretzuca ta cu tot?

noroc cu tzuica asta usor acrutza, spiritele se incing, sora-mea e basista anunta frate-miu in fatza camerei cu care o filmeaza pe bunica-mea mestecand, matusa-mea incearca sa stinga focu aprins in batatura folosind diplomatia, unchiu-meu declara ca e treaba mea ce sunt, dar ai fost la referendum si ai votat pentru demitere-insista frate-miu, da ma, am fost si ce? trebuie sa vorbim despre asta? codrut zice ca da, roxana il bombane, lucian se ia de el, mamaica sare cu-o snoava din care reiese ca eu eram o paracioasa si acum 33 de ani am zis despre ea ca e a dracului, uhhh, vesnicia s-a nascut la sat si doi porci vietnamezi si un card de fazani n-o sa schimbe niciodata asta. intrebati noua generatie de babe-n ilice de la poarta.

 

Design a site like this with WordPress.com
Get started