Stephan spune ca are chimie cu mine si ca o sa ma duca in turul vinariilor chiar daca n-am rezervat nimic inainte cu cel putin 27 de zile, 16 ore si 8 minute cum face lumea buna, merci beacoup stefanele, sa-ti dea dumnezeu sanatate ca bani iti dau eu si nu putini, doar na, nu-i de ici de colo sa-ti arate calea adevarul viata un fost serif de carciuma cu 2 stele michelin, basca organizator de dakar 2011.

Trebuie sa ne grabim ca Alta Vista, prima vinarie, e proprietate franco-chiliana si ei sunt punctuali, aici asta e un fel e boala, “domnu doctor, nepotu-miu saracu sufera de punctualitate, am incercat cu acupunctura, cu homeopatie, nimic nu functioneaza, si e baiat tanar, ce-i de facut?”, chilienii or fi ei nemti dar las ca-s francezii francezi si le mai inmoaie punctualitatea cu un 20 de minute, poarta masiva rezemata de un paznic cu sapca si pulan nu se clinteste, ce dracu-i aici frate, vinarie sau ambasada, de fapt e chiar consulatul francez, stephan se da de trei ori peste cap si se transforma in esteban, hola esteban, ce mai faci? same old, same old, usa se misca, o fata cu parul rosu strange niste sticle si anunta ca in cateva secunde o sa fie numai si numai a noastra, in asteptarea domnitei admir porcii de guineea salbatici care, zice omul cu 2 stele michelin, traiesc in radacinile maslinilor de la marginea podgoriei si acum se alearga erotic in poienita.

Roscata se tine de cuvant si ni se daruieste, ea si cele 56 de kile de informatii despre vie, vitza, vin, strugure, am uitat in 5 minute aproape tot, retin doar ca 2006 a fost cel mai bun an ever pentru mendoza si ca baietii de la wine spectator sunt niste nasoi corupti care puncteaza vinurile in functie de banutii pe care magicianul l-i scoate de dupa ureche, dau ochii peste cap, stephan imi spune ca sunt naiva, doar nu credeam ca oamenii aia de la revista nu au si ei partipriuri, tztztztz, click, click, imortalizeaza naivitatea si o ia inainte, ramin pe mana roscatei care ca Buba din forrest gump enumera al 35-lea cupaj insolit pe care Alta Vista l-a facut luind in deradere normele franceze, “you know, in france they will never took 3 different kind of malbec and put it together, but here..”, si tot asa si tot asa, subtilitati drese cu nuante si nuante cu subtilitati, dam intr-un tarziu de locul cu degustarile, niste macaroane pe la 45 de ani rezeama barul si fac gluc-gluc-gluc cu vinul in gura apoi sporsh il scuipa in galetusa, “e vin de 400 de parai sticla, pretul de fabrica, magarilor”, roscata imi vede oroarea si ma linisteste spunindu-mi ca arunca o gramada de vin dar asta nu-i problema, apa e ca deh, e desert, 3 minute mai tarziu povesteste contradictoriu cum uda via cu apa minerala ca sa iasa strugurele al mai smecher si mai parfumat, cine sa va mai inteleaga? platesc pentru lipsa de empatie cu 2 sticle de torrontes, stephan aproba cumparaturile, besos, besos, tzust in masina si hai la numarul 2. despre care o sa cititi in editia de maine a gazetei “Jurassic Park Diario” ca azi cred ca am facut insolatie.