archeopterix presidentialus

Cristina Fernandez de Kirchner este presedinta Argentinei la al doilea mandat, o doamna pe fatza operata la fatza, in doliu dupa moartea sotului Nestor care i-a lasat mostenire presidintia, partidul si conturile din care isi cumpara bijuterii si-si plateste chirurgii, femeia  e infipta, implicata, roscata dar totusi blonda ca Evita, uite un sarac, sa-i dam o paine, juma de imparatie si pe argentina de sotie, inca un sarac, oh mamasita, sunt 2 saraci in argentina deja? faceti ceva, faceti ca mine, uite eu imi donez o pereche de cercei din care sa va asfaltati strada asta si daca va ramin bani sa va faceti si o vila la Mar del Plata.

Pina ieri am cunoscut doar argentinieni care, sensibili cum sunt, lasau lacrimile mari sa le curga pe obrajii rumeni, rumeni nu de la sanatate, doamne fereste, ci de la palmele morale pe care le-au luat atunci cind partidul lor de dreapta a fost culcat la pamant de pumnul inelat al Cristinei. De exemplu joi, Natalia lasa jos demna creionul chinezesc scos din penarul peruan de carpa, ma intrerupe tocmai cind repetam sigura pe mine “el dia, los dias” pentru ca vezi bine e o exceptie la regula generala a genurilor, “chica voi nu stiti ce frumos, curat si sigur era Buenos Aires si acum e o ghena in care nespalatii curtati pentru voturi de Cristina fac legea, au distrus Retiro, au trecut de Cordoba si acum se apropie de Corrientes, ti-e frica sa umbli linga gara, sunt mahalele paduchioase pline de infractori, da-mi si mie un servetel sa ma sterg la ochi”. Poftim Natalia, putem sa revenim la lectia despre articolul hotarat? el presidente, los presidentes, el gobierno, los gobiernos, “imediat dar trebuie sa intelegi ca femeia asta o sa distruga tara, disculpa me dar sunt tare emotionata”, ok, daca e atat de nasol cum de a ajuns a doua oara presedinte? “pentru ca da subventii si ii scoate pe toti saracii din foame, iti vine sa crezi?” noooooo, incredibil, de unde crezi ca vin draguta mioara?

Ieri am vazut in sfarsit despre ce este vorba, in spatele lui torre inglés e viu, in 3D, tripticul lui Hieronimus Bosch: femeia hidra cara niste tevi pe bicicleta, 3 miriapozi o leaga de o miuta, nu-ti vine sa scoti aparatul foto, nu-ti vine sa respiri, miroase a urina si a infractiune, strangi portofelul si simti batzul intarindu-se in fund, pasii sunt mai mici si mai iuti, ca atunci cind nu mai poti sa te tii si grabesti intalnirea cu toaleta. Intri in autogara unde halimaiul se inteteste dar speri ca turistul neamt din fatza ta pare mai suculent si ca americanul galagios va fi pedepsit pentru asta. Te inghesui cu velociraptorul pitic de bolivia, iti iei un cot in stomac de la guaraniul incruntat, te impingi in alosaurul mapuche care iti stinge tigara pe rucsac si reusesti sa te cateri in autocarul cu etaj. In jurul tau e sambata, televizoare si casti, perna si paturica de plus, un steward numai zambet iti intinde patul, iti aduce paste si ciocolata si sampanie in cupa de plastic ca sa nu poti sa-i iei gatul lui chofer si sa deturnezi autocarul, intinzi picioarele, de la etaj vezi autostrada cu 4 benzi, lumina, postere uriase cu Cristina, ce-aveti frate cu ea? Charlemagne crestea la curtea frantei elefanti, maimute si lei, la fel si William the Conqueror, Elisabetha I, Ludovic al XIV si Michael Jackson. Cristina are si ea menajerie, acum linga gara, maine-n toata tara, e exotic, e putere. Welcome to Jurrasic Park! Sunteti bine veniti sa va uitati dar va rog nu hraniti animalele. Altcineva o face deja, macar din 4 in 4 ani.