dinosaurus parvenitus

Cind treci din Argentina in Brazilia pierzi o ora si 27 de minute, 27 stand la coada in vama si ora din cauza de fus. Brazilia e deci mai aproape cu o ora de Romania, se simte un damf de latinitate transpirata cu iz de jumari si analfabetism. Oamenii sunt mai lenesi decat 130 de metri mai la sud, taximetristii mai ciorditori, ma coclesc sa nu dau o raita prin Foz de Iguazu ca e mui peligroso, sunt pline strazile de talhari, eu, femeie sperioasa zic bine fratioare atunci du-ma la cascada braziliana si gata dar taximetristul simte ca poate sa ma combine “e foarte frumos la parcul de pasari, e pacat sa nu mergeti”, ma preda la poarta parcului “una turista internationala”, domnita cu tricou prea stramt sub care creste un colacel ii zambeste si-mi da un stiker cu numele soferului “claudio”, aha deci claudio, esti headhunter, iti iei comision si d-aia m-ai adus la gradina zoologica sa-mi frec coatele cu grupul acesta simpatic de shloimi si itzici care probabil au venit sa investeasca in bubuitoarea piata de imobiliare din brazilia. Poporul ales se buluceste in fata custilor cu papagali, baga blitzurile in ochii bufnitelor, vorbeste tare si tropaie cu nesimtire prin poza atent studiata a unei duduci intinsa pe gardul oazei de pasari flamingo. Un tucan incearca sa o taie, patruleaza in fata usii, poate-poate o lasa cineva deschisa, prietene nu degeaba ai ciocul ala, vira-l la usa, mi-au zis mie niste fete de la HR ca doar tupeul te scoate in lume. Sau pupatul in fund de care obvious nu esti capabil.

Tucanu incearca sa combine niste evrei, hehehe, se viseaza micutzu, merg mai departe si dau de caimani si serpi si o specie de televizor japonez zidit intr-o pesteruta artificiala, pare decor de emisiune de divertisment romaneasca, trec prin cusca de papagali ara, gigantici, mai galagiosi decat galeria lui manchester, par revoltati, nici eu nu sunt tocmai multumita, plec din parnaia de pasari si sar parleazu vis-a-vis, la parcul Iguacu zona braziliana, vestit pentru vista mult mai generoasa decat cea din argentina.

Intrarea e mai scumpa, parcul mai mic si din nou simti asa un aer de Romania, inghesuiala in autobus, oameni grasi imbracati in treninguri, sudoare in plastic, cefe imbrobonate, ragete de veselie cind autobusele se petrec pe drum, fotografii cu toate cele 4 mobile, dudui machiate gros clatinandu-se pe tocuri, obiectivul rezemat de cornea coatiului impietrit pe marginea drumului de frica, bere la pret de aeroport. Culminand cu trosneala de la miradorul celei mai smechere cascade, imbranceli si coate-n aparat, un grup de sectanti bivolaresti admira cu spatele creatia domnului, timp de 15 minute strambandu-se copilaros in aparatele colegilor cu care impart credinta, autocarul si, probabil, urina, la lift un batranel nu mai pridideste sa dirijeze un grup de grasane orbite de rimelul scurs catre capatul cozii.

Inteleg de ce zice lumea ca suntem brazilia europei, va asigur ca nu e nici un compliment aici. Iote domne, si astia asfalteaza dar inca nu s-au prins ca se fac bani mai cu seama din schimbat de borduri. Na ca e deja 6, Claudio ma inhata din parcarea plina de taximetristi lati ca niste pitoni dupa ce au inghitit o caprioara, spun un nu hotarat capodoperei shoppingului, ma intorc in bunul si batranul Jurrasic Park si-mi recuperez ora lasata sa ma astepte in vama.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: