pterodactilus navidadus

Stau in picioare cu paharul de sampanie in mana, nepoatele in mini si-au inghitit chicotitul, bunica e darza si bunicul usor pilit dar solemn se clatina usor in capul mesei, pe ea, pe masa adica e porcul mort, jumatate de porc mort ca sa fim mai precisi, despicat pe axa OY de un matematician cu sort de piele, fratele coafez cheleste in tacere de-a stanga sotiei care se precipita sa ciocneasca, ce greseaaaaaala stimati telespectatori, mare greseala pentru ca imnul argentinei nu s-a terminat, asa si? nu-i ziua argentinei, e craciunul, ziua lui Isus Cristos, are si el imn, il cinta hrusca, voi n-aveti hrusca pe aici? nu, dar avem imnul, hai ca s-a terminat, feliz navidad, cioc,cioc, cioc, acum dam roata la masa si zicem feliz navidad si ne pupam pe obrazul drept, dupa care coafezul si sotia fug la o plasa de unde scot un arsenal de artificii, bombe, trompete, feliz navidad trosc, bum, sfisfsfsfsfsffffffff buuuuuum, daca esti afara nu mai apuci feliz ano nuevo clar, se trage de la balcoane, in case bubuie sticlele de sampanie, bunicul insfaca o trambita rosie, ma doare capul si nu e de la sampanie, nepoatele nu mai prididesc sa arunce petarde sub privirile induiosate ale parintilor, lumina ochilor nostri uite a dat cu petarda pe masina domnului de la etaju 3, que rico, mai ia mamico inca una. Sunt invitata sa particip la macel, irosesc doua petarde, tztztz, alejandro cine-i domle fatuca asta care nu stie nici sa dea foc la o bomba? Ma refugiez in amintiri din copilarie incercand sa-mi salvez imaginea, “sunteti gata copiii babei?”, bunicu renunta cu greu la trompeta si vine sa mi se aseze pe genunchi, “acum 30 de ani cind sarmalele erau facute de mama nu made in china si stefan hrusca era adevarat si nu made in china si shakespeare era veritabil nu made in china, eeee, atunci nu aveam artificii si luam fosforul de la chibrite, strangeam asa de la 7-8 betze, era greu ca nu se gaseau chibrite pe vremea aia, luam fosforul si-l puneam intre doua suruburi si o piulita si atasam o punga si aveam astfel cea mai simpla petarda din lume, si trosneau strazile, dar nu ca aici, voi sunteti niste campioni ai razboiului sonic, stiti ca si pe ceausescu l-au dat jos instaland niste simulatoare care sa dea senzatia multimii ca se trage cu masini automate in ei?”. Nici un raspuns, bunicul a atipit, il trezesc, imi propune sa-mi umple farfuria cu 2 coaste de porc, ca n-ai mancat nimic draga, toata lumea e pe balcon asteptand marea trosneala, bubuitura mileniului care nu mai vine, o pastreaza pentru revelion, craciunul e doar incalzirea. Din boxe auzi printre trosnetele de afara un tango delicat, tortul merengue face furori, coafezul si sotia isi strang copilele din fata laptopului, se vorbeste despre accidente de deglutitie si sufocari cu bucati de carne, doaaaamne ce frumoase sunt sarbatorile in familie. Gata, se face inventarul potolului ramas, overkill grav, se intorc si maine si pina atunci masa nu trebuie sa fie atinsa, farfuriile nu trebuie stranse, sticlele nu trebuie aruncate, aduce ghinion, asa frate, moarte gospodarilor care nu pot sa traiasca clipa, cum sa ai sarbatori fericite cind stai cu mainile-n chiuveta?

E 3 dimineata, petardele s-au terminat, o explozie ici si colo, mai rara decat taxiurile libere pe strazi. E Craciun in Jurassic Park, piete pline de tineri care dau pe gat sampanie si fernet cu cola, betivi rezemati sagalnic de cate un copac, munti de sticle si saci cu gunoi de care nimeni nu se atinge, sa faci curat in noaptea de craciun aduce ghinion.

3 comments
  1. jou said:

    hahaha, cunoscand personajele, am facut pipi pe mine de ras 🙂

  2. Mihai said:

    te rog frumos la faza cu fosforu de pe chibrite nu te pricepi. “pe vremea mea” – asta e – cheile de la sifonier erau cu o gaura in lungul axului, nu ma-ntreba de ce ca nu stiu raspunsul, numai buna de bagat capul chibritului si cu o miscare maiastra ramanea in gaura numai “fosforu”. se lua un cui se baga in gaura, cheia si cuiu se legau cu o bucata de sarma sa se tina unul de altul -sa nu cada fosforu – si dintr-o alta bucata de sarma se facea un maner. Apoi se lua agregatu si se izbea de pereti, preferabil exteriorri – si pocnea dihania de crapa cheia. Cafteala de la mama, tata dar uite asa se tragea cu chiushorul. Gata!

  3. codrus said:

    “dispozitivu” se numea chiusor, era facut dintr-o teava de metal cu diam. interior f. mic (cat sa incapa un cui) indoita in forma de L, captusita cu plumb si de multe ori izolata. in teava se baga un cui indoit (tot L). Se punea fosfor de la chibrituri in teava, se baga cuiul si se freca bine, pe urma se fixau capetele celor doua “L”-uri (teava si cuiul) cu o banda de cauciuc. Se tragea cuiul (care intindea guma) si se fixa in gura tevii intr-o pozitie oblica, proptit in peretele interior (o chestie pe care-o permitea jocul cuiului in teva). In fine cand bubuiai, apucai chiusorul de teava si loveai cu capul cuiului in ceva dur. Restul il facea banda de cauciuc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: