in plaza de mayo scheletul metalic al bradului de craciun parjolit de demonstranti e pansat cu hartie verde si fundite, sirene de politie, dintr-o duba neagra sar si se incoloneaza scuturi, bastoane si casti, a-li-ni-eeeeee-rea, pe o straduta se apropie vuind vreo 50 de oameni fluturand steaguri, ce zic? nu inteleg, cer sa nu li se asculte telefoanele, hehehehe, pai cine-i vinovat ca vorbiti numai chestii juicy, o doamna darza insfaca portavocea si anunta multimea ca singura lupta pierduta este cea care nu este purtata, profund, e 30 decembrie si sigur doamna a pierdut razboiul reducerilor de revelion. Manifestantii trec, se grabesc spre case sa-si faca bagajele, lupta se muta in Mar del Plata, trei sferturi din oras a plecat deja sa-si inmoaie degetul mic de la picior in apa de 16 grade, “as vrea sa bag si degetul mijlociu”, doamna fiti rezonabila, nu vedeti ca nu este loc, noi stam la coada de 4 zile sa ajungem la apa, sotia e gravida si cateaua a ramas intre timp, “da-te domle la o parte, o lupta pierduta este doar cea pe care nu o porti”.

Din Jurassic Park feliz año nuevo, ma duc sa ma lupt cu o parilla cat o portiera de dacie, orasul s-a golit si am reusit intr-un final sa intru fara rezervare. si fara lupta.