iguanodonus filosoficus

Sunt 40 de grade, parilla, parilla striga o doamna la radio, baga niste nordici femeie sa fie chill si sa-mi imaginez baltica pe la degetzele, baaai, dar eu chiar nu-s normala, ce dracu fac in casa cind ma asteapta piscina pe bloc, 9 pe 4 metri de apa albastra, uda si rece, bliss, 10 etaje mai jos se vad piscinele blocurilor vecine, saracii ei au soare doar pina la 4, ma tavalesc ranjind pe sezlongul galben, muncitorii de peste drum robotesc la un bloc-tot cu piscina-trosc, toc, bocbocboc, se opresc sa-mi faca semne cu mana, mie sau macaralei, ce conteaza, flutur si eu toata, baieti, tineti-o tot asa, faceti o treaba minunata.

Nu stau in cartier de ambasadori, nici in buricul targului, platesc chirie pe luna cam 500 de euro pe un apartament mobilat tip top cum ar zice maica-mea, bucatarie complet utilata si toate cheltuielile incluse in pret: lumina, intretinere, net, gaz, telefon fix. Basca farfurii, prosoape, cearsafuri, piper, sare si chimichurri din partea proprietaresei, un inger, Angel pe numele din buletin. Asta e pret pentru expati, cristiana zice ca localnicul isi gaseste casa cu 5 camere si curte la 1700 de dolari pe luna, da’ are piscina?, nu? pai cum vii domnita la mine fara piscina, drept cine ma iei?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe linga pool, apartamentul meu vine la pachet cu spalatoria de la etaj si portarul, un nenica timid, cu fata de profesor de muzica si ochi tristi de basset, un vigilante mai tot timpul absent, cu Nokia roz si camasi calcate cu dunga. De fapt domnu asta, Enrique cred ca-l cheama, nu-i portar, d-ala are oana, un nene in uniforma care sta tupilat dupa un geam fumuriu, vorbeste cu tine prin speaker “hola fetitzo, spune-mi unde mergi?”, sus, la oana, “mai vedem daca te califici, ia spune-i lu nenea o poezie”. Nu, enrique al meu e encargador, adicatelea sef de scara. Credeti ca sa lucrezi in advertising e misto? ca sa fii femeie de fotbalist e simplu? ca sa o arzi dj e cool? nu fratiorilor si surioarelor, complet gresit, sa fii encargador este meseria cea mai bengoasa din lume, primesti apartament-nu-l cumperi si nici nu trebuie sa faci sex cu vreun batranel ca sa ti-l dea, ai acces la piscina, poti sa o inchizi cind vrei tu-senora, apa e infestata cu ciuperca rozatoare de unghii, reveniti, daca se strica un robinet chemi un instalator dar treci pe la o cafeluta la batranica neajutorata de la 4 ca sa o asiguri ca esti in control, “senora juanita, ce tort bun ati facut, se mai poate o portie?”. Daaaaaaaaar, cel mai important si mai important ai timp sa te pregatesti, participi si castigi campionatul mondial de jucat sarpele pe telefon, ai timp sa inveti cantoneza si sa vorbesti cu chinezul de la magazinul din colt, ai timp sa te gandesti la nibiru, sfarsitul lumii, conditia umana. Plato a fost encargador si Nietzsche a fost unul, si enrique cred ca s-a dumirit de mult, cine suntem, de unde venim si unde ne ducem: “la piscina?” dau din cap, ce intelept e, cum a citit in mine ca-n revista Arroz o reteta de orez cu legume. E un encargador adevarat, un geniu, inclus in cei 500 de euro ca si piscina albastra, rece si uda. Welcome to Jurassic Park, ce ieftina e fericirea.