alosaurus independentus

In mijlocul celei de-a 8-a capitale mondiale a vinului, osvaldo face intr-o bucatarie de 2/3 metri bere artizanala, vodca si slibovita si vinde de rupe. mai face si sos iute de halapenios verde si portocaliu, dulceturi si ciocolata cu menta si fructe de padure si pune vinete picante la borcan. si vinde de rupe. are vreo 4-5 mese si niste standuri cu farfurii cu paine, o pui de un pranz pe cinste daca apuci sa intingi dumicatul prin borcane si osvaldo se bucura sa te lase, o da pe teasere, stie ca odata agatat n-ai cum sa pleci cu mana goala. doar vinde de rupe.

e chel, spalatel, isi lasa degetelele de la picioare sa se racoreasca in sandalele de neamt vilegiaturist si are o catatura albinoasa furisata-rusinata, sa-l intreb, sa nu-l intreb, hai ca-l intreb, imi raspunde grabit “am fost nascut in uruguay dar parintii mei sunt elvetieni, de ce?”, pai cine mai osvaldo face bere in tara vinului si ciocolata in patria lu dulce de leche decat un venetic cu parinti ceasornicari care, daca ne apucam sa scormonim rahatul, clar salutau postasul cand venea cu pensia cu lovituri de calcai si svacnet vertical de mana. osvaldo o striga pe caterina, o domnita bondoaca apare cu absintul, 75 de grade, ce decadenta, cine ar fi zis ca mosulica asta cu fatza de inginer babardeste o fata tanara si carnoasa, dau cu mucii in fasole, caterina e fiica cea mare iar omul cu fatza de inginer este chiar inginer. ma rog, fost inginer, actualmente patron. da’ que pasa? pai ce sa fie, va amintiti ca povesteam de decembrie 2001 cind statul a blocat conturile argentinienilor si averi intregi au disparut, spluf, unde sunt banutii mei de casa, de masina, de cosciug? oricum esti praf, vorbeste si tu sa te-ngroape intr-o batista, ei bine atunci nea osvaldo era cu familia la mare, a constatat ca mai are doar bani de benzina sa se intoarca acasa, s-a pus in pat si nu s-a mai ridicat 2 luni de inima rea. depresie d-aia adevarata, se stingea omul cu zile, n-a mai vrut sa mai traga pentru firma germana care-l platea regeste, treci la munca nebunule, pentru ce? pentru ca o sa ne omori pe toti, sotia a incercat cu zaharelul, cu cacatelul, fara rezultat, au venit fetele, taticule, taticule, haida sus ca n-o fi sfarsitul lumii, oooopa a zis osvaldo, ala vine in 2012 si noi suntem abia in 2002, aveti dreptate dragile lui papa. s-a ridicat in capu oaselor si a decis, printre atacuri de panica si caderi de burse, sa munceasca dar sa faca doar ce ii place, respectiv alcool si dulceturi. fara credite, fara sa vanda bijuteriile lu taticu johanis, fara sa angajeze ajutoare, fara sa asculte bombanelile nevestii, si-a facut o afacere prospera, uite astea sunt etichetele-le faceam eu inainte dar acum le face caterina ca e studenta la design si aici sterilizez borcanele, hatz zboara capacul de pe o oala batrana de cositor si uite in tigaile astea fac ciocolata si in vodca asta am pus piper si fistic, pe usa un grup de 20 de turisti se varsa cu taraboi printre borcane, infuleca plescaind dulceturi, mui rico, si, si, me gusta, da’ asta cat face, vreau 4 si din asta 3.

Welcome to Jurassic Park, locul in care nimeni nu asteapta cu mana intinsa sa i se dea. Protestul e bun, dar cui foloseste daca nu e urmat de un plan? al vostru care e?