dinosaurus somelierus partea II si III

siiii, unde ramasesem? ma simt ca-n bancurile cu arghezi, “maestre tocmai va indreptati catre a doua degustare”, da, da, era in 1886 cind.., “maestre suntem in 2012”, credeti ca nu stiu? dar era in 1886 cind argentinienii consumau 150 de litri de vin pe an, asa zice stephanie, ghida de la Pulmary, o vinarie miniona care produce doar 50.000 de sticle pe an, afacere de rahat in 1886 cind nu saturai taraful din clejani cu productia pulmary pe un deceniu dar un supersucces pentru epoca fitzelor cind vinul organic e mai la moda ca pantofii cu talpa ortopedica. Stephanie jongleaza cu butoiul, uite sticla, zi diferenta, asta e malbec tanar, asta e tinut 3 luni la butoi, asteapta sa-mi dau ochii peste cap, o fac cuvincioasa si scuip chinezeste in ulcica, cam aspru, mi-a amortit limba, o folosesc intru lauda-nemeritata-a picturilor patroanei, artista d-asta de fondu plastic care, avand bani si fiind satula de mazgaleli, s-a hotarat sa faca vin si-si descoperi, intr-un final,vocatia. Femeia arata ca un testicul uscat, zace pe o bancuta in restaurantul unde o sa mancam vita perpelita pe foc si rosii tavalite in ierburi, beau cu gura vinul “maini”-limba mapuche e pe trend in argentina, si-nfulec animalul suculent sub privirile cainelui paco, ma maraie in surdina, bai baiatule tu stii cit e carnea de vita argentiniana la osho?

Stephan asteapta politicos sa ling farfuria, il marai pe paco si plecam spre vinaria numarul 3, a familiei Cecchin. Ajungem in apogeul dezlantuirii lui Mathew, californianul ghid care turuie bilingv, face mersul piticului, al patinatorului, al calaretului fara cap, sare intre sticle, zambeste, rade, canta, danseaza si vinde de rupe, cardurile sar din poseta magnetizate, gracias, muchisima gracias, omu e un natural, e schindler dar ce spun eu, asta ar fi salvat mai multi evrei, il poate face pe putin sa dea gaz mai ieftin europei, Mathew-Mateo se indreapta catre noi si ne face semn ghidus cu degetul sa-l urmam afara. Trecem pe linga balansoarul unde un mos in gumari trage sa moara de 10 ani, pe dracu spune Mathew, e varlav, e chiar domnu Cecchin care maninca organic si biodinamic si o sa ne ingroape pe toti, nu oricum, ci la radacina viei ca sa aiba mai multe minerale din hoiturile noastre, sa iasa vinul bun, sa vanda mai zdravan si sa ii cumpere metresei de 23 de ani un vas de croaziera, adica mosul se mai arde? mathew rade cu subinteles, unul din subintelesuri ca-s o tona, deci nu inteleg nimic. Alerg dupa Mathew in vie, tzup frunza asta e de malbec, tzup asta e de cabernet, si uite ala e cais si ala maslin si noi facem aici treaba asa cum se facea acum 100 de ani, aka biodinamic, adica nu dau cu chimicale, nu storcesc vitza, nu o tund, nu o iriga modern, au un catar care face treaba asta, trece cu un plug, trage niste dare, se baga furtunul, vine apa si cu asta basta.

Nu-mi vine sa cred, zeci si zeci de ani de cercetari ca sa ne intoarcem de unde am plecat, pai bunica-miu a murit sarac tu-i mama ei de biodinamica? Mathew zice ca a facut marketing de vinuri si a venit sa-si exerseze spaniola, “deci, nu-i asa ca vrei sa incerci un sparkling wine?” asa e, cum de ai ghicit, mana alearga la raft “are parfum de caise si nalba, si simti si miros de glezna de virgina combinat cu ureche de bebelus dupa prima baie”, cumpar sticla fara discutii, raftu urmator “nebiolo, aroma de cafea cu parfum de fructe de padure tavalite in ciocolata si mestecate de angelina jolie intr-o sambata”, bine frate, da-mi doua d-astea, ma rog sa se opreasca, nu ma aude nimeni “malbec 100% organic, trufe si pamant proaspat aburind, aroma semineului si ursula andrews tavalita pe blana de urs”, arunc cardul si fug. Mathew ma urmeaza, nu vrea sa ramina singur, zice ca atunci cind ramine fara turisti inchide hala si danseaza samba si tango ca sa se destreseze, acum e intins ca un fir in care ai prins un somn de 19 kile, pare pe cocaina si n-are chef de dans ci de combinat, de pilda sparklingul cu malbec, il tin pe stephan sa nu sara sa-i ia gatul, francezul spumega, probabil ar trebui sa-l las aici sa arda o salsa impreuna, la destresare. Weclome to Giulasic Park si mai poftiti pe la noi ma duc sa dau pe gat niste trufe cu frisca si miere, inghit tot, nu scuip nimic, doar nu mi-oi bate joc de biodinamicu’ lu mos Cecchin.