archeopterix maracanensis

pe strada e plin de politie, calare, pe motocicleta, in masina, in boschete, sub pod, la coada la-nghetata, pe plaja, in apa, montevideuanul de rind sufera si el de paranoia ca fratele lui buenosairez dar nu-i aceeasi tulpina, aia de argentina e ca bolivianul mic are detenta si ajunge pin la etajul 3, cum sa-l opresti sa plece cu plasma si tzatzele de silicon din frigider? iti pui gratii, covoras de cioburi, sapi un shant de aparare, cumperi o turma de dobermani, pe uruguayan il chinuie gandul ca mereu este privit, cercetat, camera de la urmarire generala iti face o colonoscopie: ce aveti in fund? un kil de morcovi? cat ati dat pe ei?

exista insa un loc in montevideo unde, daca esti al qaeda, poti sa-ti construiesti o tabara de antrenament fara sa fii tulburat, un loc in care 9 luni poti sa tii legat de pat un ostatic fara ca cineva sa-i dea de urma, pot sa continui asa un sfert de ora dar stiu ca ma urati asa ca o sa va spun ca este vorba de muzeul de arte vizuale din montevideo, iuuuuu-huuuuu, ooooo-laaaaa, garderobiera canci, curator niet, ecou din parti-arti-rti-ti, hopa-pa-pa-a, dau peste corpul insufletit partial al unui gardian care motzaie tzinandu-se de scaun, imi scot slapii sa nu fac flip-flop-flip si sa-l trezesc poate se sperie cind vede pe cineva-n muzeu si intra in catalepsie.

O ard desculta printre masterpiceuri, uite asta e titlu bun pentru urmatorul volum autobiografic al mihaelei rachela radulescu, habar n-aveam ca uruguayul are niste greuceni pe pictura, cred ca niciun uruguayan nu stie asta, de unde, cine e prost sa vina la muzeul de arte vizuale, e deschis intre 2 si 7, repetentii astia de manageri ai muzeului nu stiu ce se intampla in montevideo intre 2 si 7? de si-es-ta ati auzit? pai si ce e mai important, mazgalelile vreunui decedat cu mustata si vopsea sub unghii sau odihna, motorul progresului social?

la etaj cracanat asteapta un lenes gigantic de plus, animalul nu omu’, e o expozitie tematica, stiind ca nimeni nu o va vedea niciodata curatorii s-au hazardat sa faca o caterinca eleganta de dragostea de frumos si stiinta a uruguayenilor lovind cu mantinela in fanatismul devorator al consumatorului de fotbal, ca sa n-o mai dau in bailamos domnii astia cu expozitia au calatorit in timp, respectiv in 2050 cind cladirea muzeului de arte vizuale este rechizitionata de primarie ca s-o transforme in muzeul maracana, omagiu sportului rege cum ar zice emil stoica adus la implinirea a 100 de ani de cand uruguayul a batut brazilia la ea acasa, in finala mondialului din 1950, epocal-colosal-groundbreaking, ole-ole-ole-oleee, muzeul de arte vizuale nu mai eeeee, pai si ce facem cu tablourile astea? le mutati la muzeu de stiintele naturii care se va chema de acum “de stiintele naturii si arte vizuale”, tovarasa dar n-am loc de borcanele cu serpi si de ursul csaba, pot sa las panzele la dumneavoastra in birou?lasa-le d-ale dracu de panze, din februarie 2012 de cind a fost romanca aia desculta, nu le-a mai vazut oricum nimeni, bine ca le-a venit mintea la cap si au inteles ca fotbalul e mai cioaca decat toate animalele taxidermiate si picturile lor obosite. Hehehehe, ironie pe campie dar foarte plauzibil sa se intample, ia ganditi-va, ce-si pune lumea pe perete mai nou, cap de cerb si rembrandt sau tricoul semnat al lu’ messi?

Welcome to Jurassic Park, fug ca se scoala vigilantele asta micu si o sa se sperie ca a fost gasit, cine stie de cand se ascunde.