tiranosaurus izolatus

camionul se hurducaie printre dunele de nisip, halt, o bariera e lasata, guritza stransa de intrare in rezervatia cabo polonio, unde mergeti vrea sa stie domnu paznic, in singapore desigur dar ne-am gandit sa trecem mai intai pe aici ca sa ne derutam urmaritorii, paznicul e vigilent, isi freaca barbia, isi scarpina crestetul, nu e chiar convins sa-l lase sa treaca pe soferul pe care l-a vazut de cel putin 5675 de ori in viata lui, poate are short time memory loss, se lasa purtat de val si risca ridicarea barierei, hai ca am intrat in sfarsit in cabo polonio, al mai natural dintre naturalele frumuseti ale uruguayului.

Daca vrei sa te disfrutzi asta e locul sa inveti sa faci focul cu cremene, sa inventezi roata, sa ajungi sa-ti urasti aproapele, jap imi iau o sanda in cap, haiosii astia cu parcul au pus motz un soi de terasa pe camion, tatzi si fiice rag deopotriva cind camionul are tangaj, dunele sunt inalte, hatz se lasa masina pe-o parte, uuuuuuuuuuaaaaaaaa, tzipa un contabil de 40 de ani ca in fatza contului 5121 “casa” dupa o incasare babana, fiica-sa il copiaza, ceilalti copii se pornesc si ei, printre dunele de nisip cresc palmieri sub care pasc vaci, oi si iepuri, valea se deschide si zic si eu uau, in barba ce-i drept, oceanul se arunca peste plaja cu valuri de 3 metri lasand in aer o ceatza prin care abia abia se vede
satul.

nu-i curent, doar niste mori de vant, cate case sa fie? 30-40 si mai sunt un soi de colibe de pazitori de pepeni, daca n-ar fi oceanu te-ai crede intr-un soi de bragadiru de teleorman, dupa 98 nu a mai avut nimeni voie sa construiasca, basta, de acu e rezervatie naturala, bashti de aici la nord, uite satul valiza-fara caterinca, asa se cheama-e bun ca are si el dune si tzarani saraci care o sa va lase sa va puneti corturile in curtea lor pe o bere, gainile si curcile se alearga printre picioarele hipiotilor care si-au pierdut mirosul de jeg intr-un nor de fum de iarba, niste vlajgani smotocesc niste tatuate, tatuatele
impletesc vesnicile bratari de festival, caca-m-as pe el de globalism, nu scapi nicaieri de rahaturile astea flower-power, jim morrison le zice de dragoste, stufstock-stufstock-stufstock.

La 5 metri de far e colonia de lei de mare, un mascul se trezeste si arunca niste grohaieli erotice, niciuna din femele nu raspunde, e 4 dupa amiaza, e siesta si pentru leii de mare dar nu si pentru un gorobete care trece de gardul pe care scrie in 3 limbi sa lasi in pace animalele, doamne dumnezeul meu, rupe-i capul dobitocului, fa-l sa cada pe stanci sau sa-l gineasca masculul, dumnezeu are alta treaba sau isi face siesta si nu ma asculta asa ca ma duc cu pira la autoritati care, ca si dumnezeu, ma ignora, urc pe nervi cele 132 de trepte ale farului, sus e vant iar jos un soi de scotie, de departe si romania ar putea parea bulgaria europei.

In curtea farului e o bomba, trebuie sa gasesc si eu una unde se serveste alcool, dau de ditamai hosteria cu scoruri de montevideo, chelneritza e un soi de dalmatzian, nu foarte inteligenta dar lenta,
aduce chiftelutzele de alge, dieta micii sirene, hai welcome to Jurassic Park, va las ca mi se raceste mancarea.