ichtiosaurus razboinicus

Zborul spre tara de foc e la 4.30 dimineata, iesi din carciuma, sari in taxi si ai ajuns in alta carciuma, vechiul aeroport din buenos duduie de lume, niste americani isi rup limba intr-o spaniola hilara, donde ies el wuelo de ushuaya, vreo 20 de evreice se tavalesc pe podele, scannerele de bagaje sunt inchise, o coada enorma de cetateni in bocanci si geci cu gluga imblanita se imbulzesc plini de speranta in fatza unui nene cu chipiu care autoritar inchide culoarul catre portile de imbarcare, concomitent 4 sugari incep sa raga, totdeauna am banuit ca mamele ii ciupesc ca sa treaca in fatza, unde in fatza duduie ca e inchis, e 3.45 si astia nu dau drumul la banda iar cind o fac in sfarsit merge numai una, deh, doar n-o sa trezesti omul muncii argentinian la 4 dimineata, abia s-a culcat. Ajung in avion si stam si stam si stam, muzica de lift, un grup imens de francezi se buluceste zgomotos, au gresit avionul dar un ciobanas i-a adus pe calea cea buna, linga mine o japoneza pune capul pe masuta si dusa-i, 3 ore jumate nu misca, turbulentele ii lovesc tampla de plastic, ciac-cioc-ciac, ramine chircita pina la aterizare, 20 de grade mai putin decat in buenos, aeroportul arata ca hotel “teleferic”, niste domni cu manusi ma cauta-n poseta, terorismul cu licheni e temut aici, bine am venit in ushuaia, capitala malvinelor. Adica Falkland, insulele ocupate de englezi prin omieoptsutetreizecisiceva, pierdute pentru cateva zile in 1982 si recuperate de la argentinieni dupa o bataiutza sora cu moartea, prin noiembrie niste veterani argentinieni stateau cu mana intinsa sub balconul presedintei, poate poate o pica ceva, au avut noroc ca printzul William s-a gandit ca e o idee buna sa inspecteze bazele militare englezesti acum, hap, ciocan in degetul mandriei argentiniene, auci, veteranii tzusti din strada in budoirul puterii, e nepermis, malvinele sunt ale noastre, si ce daca ati castigat razboiul, asta nu schimba nimic, sunt ale noastre, in portul din Ushuaia un afis interzice accesul piratilor britanici, daca iti dai patchul de pe ochi jos si iti schimbi carligul cu o mana bionica banuiesc ca totusi te lasa sa intri.

Inclinat intr-o rana remorcherul san cristofer zace-n port asteptand ora cind ushuaienii o sa lase jos furculitele cu care vor sa scarmene ceafa englezeasca si o sa-si faca ordine-n pravalie, a fost lasat din ‘57 pina-n 2000 sa se descompuna pina cind din matze a dat p-afara un lichid negru, cleios, hooooopa, si-au zis argentinienii, ce sa fie, ce sa fie, iaca 40.000 de galoane de petrol pe care le-ati lasat 43 de ani  la pastrare.

Welcome to Jurassic Park provincia tierra del fuego, temperaturi de suedia si temperament de romania.