Un convoi de 20 de masini se insira la bariera, rangerul are palarie si sade cracanat sub privirile admirative ale unor madame supraponderale venite tocmai din buenos sa vada dinozaurii, sunt periculosi? nu doamnelor, nu va temeti, sunt aici sa va protejez, cind se va face un film despre viata lui sigur va fi jucat de tommy lee jones, trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid si plecam in Valle de la Luna, prima oprire, portierele se deschid si mirosul de praf incins e inghitit de cel de crema de protectie solara, mamele isi ung pruncii iar tatii pozeaza pietre in devalmasie in timp ce tommy lee turuie in spaniola despre triasic, geologie, uite ce vegetatie bogata era aici, iaca frunza veche de 500 de milioane de ani, unde, unde, un flacau cu plete si ochi apropiati strange o carte cu dinozauri la piept si-si asista tatal care joaca rolul ecoului rangerului, “a zis ca frunza pietrificata are 500 de milioane de ani vechime”, “a zis ca fosilele sunt din triasic”, baietul intreaba rangerul “deci fosilele sunt din triasic?”, “e adevarat ca frunza asta are 500 de milioane de ani vechime?”, tommy lee raspunde constincios, tatal da din cap serios, ihi, da, da, stiam si eu asta, o duduie cu celulita isi catzara pulpa carnoasa pe un pietroi in timp ce insotitorul cu chica ii arde o poza tip fata de la pagina 5, trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid din nou, plecam prin praf spre al doilea punct de oprire, toata lumea afara, rangerul anunta ca Ischigualasto-numele parcului- ar putea sa insemne in limba indienilor diaguita ceva gen “inefabila usuratate a existentei” sau “ludicul blestem al fertilitatii” dar nu stimati cititori, nu inseamna nimic, tatal ecou se arata dezamagit, fiul isi apropie si mai tare ochii “deci ischigualasto nu inseamna nimic?”, rangerul nu raspunde, in limba indienilor diaguita inseamna “pleaca de aici ca ti-o furi”.

trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid din nou, zonda arunca aer fierbinte in masina, coloana trece peste morminte de herrerasaurus ischigualastensis si eoraptor lunensis, doi din cei mai vechi dinozauri din lume, portierele zboara din nou, un domn cu acordeon se instaleaza pe un bolovan si da drumul la melodia din amelie, uite ce idee buna de pedeapsa la popa prostu-iei acordeonu, te sui in masina, conduci 897 de kilometri, ajungi in valle de la luna si canti la mormantul dinozaurilor melodia din amelie, stii tu, filmul cu piticul de gradina.

“Am gasit o piatra cu aspect deosebit”, copilul cu ochii apropiati ma priveste undeva in varful nasului, “am vazut un guanaco in drumul incoace”, “tatal meu are 4 sani si il cheama beatrice”, nu, n-am ajuns pina aici, tommy lee ne mana catre masini “aveti 2 minute sa fotografiati ciuperca”, omul ecou il ajuta “avem doua minute sa fotografiem ciuperca”, azi sunt doar 4 rangeri, cu 2 mai putini, unul s-a stricat si unuia i-a murit mama, “e adevarat ca avem 2 minute sa fotografiem ciuperca?” intreaba copilul cu ochii apropiati, nu micutule, mai ai 1,14 minute.

trosc-prosc-zdrang, portierele se inchid din nou, ajungem la concha de bochas, terenul cu bulbule, se formeaza exact ca perlele, “ca perlele” repeta ecoul, rangerul e nervos, infiereaza tineretul din ziua de azi care a distrus cateva din sferele de piatra si a grafitat bolovanii, disculpe, disculpe, sunt linga tommy lee, o scald in spaniola si imi dau nestiinta cu burta la soare-n engleza “what exactly are those spheres?”, hopaaaaa, copilul ingheata cu cartea in mana, ii simt ochii scobind un punct in spate, rangeru e-ncurcat in ceva povesti cu microorganisme avare care aduna argile si pietricele si formeaza mingiutele de piatra care sunt scuipate apoi de pamant, “de donde es?”, copilul inghite raspunsul si-l poarta in pantece 1 kilometru pina la masina, buuuuum, ii explodeaza in burta, pe gura ii iese un “see you” cind deschid portiera, a avut o zi mare, o piatra rara, un guanaco si o romanca.

Welcome to Jurassic Park, to jurassic park repeta ecoul cu barba, e adevarat ca sunt romani in jurassic park intreaba copilul cu ochi apropiati, cateva exemplare doar, mai rare chiar decat eoraptor lunensis.

Un saint bernard enorm se fatzaie in carciuma benzinariei unde beau o bere andes si citesc ziarul andes, din cind in cind ridic ochii si, ce sa vezi, andes linga andes linga andes si cu un pic de andes, nea jorge care pune benzina constata zgomotos ca este o zi frumoasa, se bucura saracu de un pic de nor, un herpes umil pe gura lui andes, uuuuuuuuu, alunec pe serpentine, pe un indicator scrie “toca la bocina”, a dracu ceha, daca ar fi scris si ei in spaniola poate intelegeam, ma prind dupa vreo 37 de minute si 1297 de curbe ca trebuie sa claxonez, astfel voi speria adversarul care va trage de volan si va cadea in prapastie lasandu-mi loc liber, tu-tuuuut, soimi atarna din 200 in 200 de metri la roadkill ca potera romaneasca la spaga, soseaua e sparta de un torent, toca la bocina sa gonim pestii, andes sunt rosii vapaie, tornade ridica nisipul fierbinte, hai cu villa union ca ma prinde noaptea pe drum si-mi rontzaie frigul tzurloaiele.

Pe stanga e un hotel rosu, infipt in pamant rosu cu personal imbracat cu veste galbene pus pe ciordeala, un nene cu par slinos mi se aseaza pe umar si-mi sopteste in ureche rapido-rapido-suave-suave: camera e 400 dar daca dati 300 cash e a dumneavoastra, se face fratelo, are wifi si sapunuri mici si rotunde in baie, niste chinezi tortureaza o tastatura in hol, slinosul se insinueaza, ii arunc mingea “unde as putea sa cinez?”, waf-waf, cum unde, la dentelibre, locul unde poti sa maninci cat tzap vrei, eee uite asta mi se pare o frumoasa proba olimpica, se apropie de masa campionul en titre la inghitit tzap, jose morenooo, jose a reusit sa inghita in doar 43 de minute 6 kile de parilla de chivito, sa vedem daca astazi isi poate depasi propriul record.

In dentelibre nu exista dusumea, mesele sunt puse direct pe pamantul rosu pe care se tavalesc niste caini teshitzi, ce excentric, credeam ca e tara ciobanescului german, hm, imi iau tzapu de carne si tzapu de bere, masa se misca, pun un caine sub un picior, tot nu sta, se hatzana grozav cind incerc sa folosesc cutzitul, invat cum sa maninc de la copilul de 4 ani al familiei de termite care a ras tot si a lasat in urma un munte de oase, unde a intrat proteina bat-o vina ca nu-i nici pe ceafa si nici la teschereaua burtii? a fost doar in hol dar cind sa ia loc in salon, harsht a fost poftita afara pe la subtioara si pe la inghinala pentru ca in Jurassic Park nimic nu-i lasat la voia intamplarii, maninci ca un animal si apoi da-i tzapu jos pe pista sanatatii, de la dente libre pina la benzinarie alergi pe aleiutza amenajata de primarie, genunchi la piept, 1-2-1-2, faci zece flotari si uite asa ramai mandra si subtirica si cind baietii fac toca la bocina tu stii ca de curbele tale periculoase le este frica. Mai serviti niste capra?