pe strada e plin de politie, calare, pe motocicleta, in masina, in boschete, sub pod, la coada la-nghetata, pe plaja, in apa, montevideuanul de rind sufera si el de paranoia ca fratele lui buenosairez dar nu-i aceeasi tulpina, aia de argentina e ca bolivianul mic are detenta si ajunge pin la etajul 3, cum sa-l opresti sa plece cu plasma si tzatzele de silicon din frigider? iti pui gratii, covoras de cioburi, sapi un shant de aparare, cumperi o turma de dobermani, pe uruguayan il chinuie gandul ca mereu este privit, cercetat, camera de la urmarire generala iti face o colonoscopie: ce aveti in fund? un kil de morcovi? cat ati dat pe ei?

exista insa un loc in montevideo unde, daca esti al qaeda, poti sa-ti construiesti o tabara de antrenament fara sa fii tulburat, un loc in care 9 luni poti sa tii legat de pat un ostatic fara ca cineva sa-i dea de urma, pot sa continui asa un sfert de ora dar stiu ca ma urati asa ca o sa va spun ca este vorba de muzeul de arte vizuale din montevideo, iuuuuu-huuuuu, ooooo-laaaaa, garderobiera canci, curator niet, ecou din parti-arti-rti-ti, hopa-pa-pa-a, dau peste corpul insufletit partial al unui gardian care motzaie tzinandu-se de scaun, imi scot slapii sa nu fac flip-flop-flip si sa-l trezesc poate se sperie cind vede pe cineva-n muzeu si intra in catalepsie.

O ard desculta printre masterpiceuri, uite asta e titlu bun pentru urmatorul volum autobiografic al mihaelei rachela radulescu, habar n-aveam ca uruguayul are niste greuceni pe pictura, cred ca niciun uruguayan nu stie asta, de unde, cine e prost sa vina la muzeul de arte vizuale, e deschis intre 2 si 7, repetentii astia de manageri ai muzeului nu stiu ce se intampla in montevideo intre 2 si 7? de si-es-ta ati auzit? pai si ce e mai important, mazgalelile vreunui decedat cu mustata si vopsea sub unghii sau odihna, motorul progresului social?

la etaj cracanat asteapta un lenes gigantic de plus, animalul nu omu’, e o expozitie tematica, stiind ca nimeni nu o va vedea niciodata curatorii s-au hazardat sa faca o caterinca eleganta de dragostea de frumos si stiinta a uruguayenilor lovind cu mantinela in fanatismul devorator al consumatorului de fotbal, ca sa n-o mai dau in bailamos domnii astia cu expozitia au calatorit in timp, respectiv in 2050 cind cladirea muzeului de arte vizuale este rechizitionata de primarie ca s-o transforme in muzeul maracana, omagiu sportului rege cum ar zice emil stoica adus la implinirea a 100 de ani de cand uruguayul a batut brazilia la ea acasa, in finala mondialului din 1950, epocal-colosal-groundbreaking, ole-ole-ole-oleee, muzeul de arte vizuale nu mai eeeee, pai si ce facem cu tablourile astea? le mutati la muzeu de stiintele naturii care se va chema de acum “de stiintele naturii si arte vizuale”, tovarasa dar n-am loc de borcanele cu serpi si de ursul csaba, pot sa las panzele la dumneavoastra in birou?lasa-le d-ale dracu de panze, din februarie 2012 de cind a fost romanca aia desculta, nu le-a mai vazut oricum nimeni, bine ca le-a venit mintea la cap si au inteles ca fotbalul e mai cioaca decat toate animalele taxidermiate si picturile lor obosite. Hehehehe, ironie pe campie dar foarte plauzibil sa se intample, ia ganditi-va, ce-si pune lumea pe perete mai nou, cap de cerb si rembrandt sau tricoul semnat al lu’ messi?

Welcome to Jurassic Park, fug ca se scoala vigilantele asta micu si o sa se sperie ca a fost gasit, cine stie de cand se ascunde.

pan-pan-pan-pan-pan-pan, tobe africane, vantu imprastie ritmul in tot orasul si scoate poporul din casa de urechi, haide, ca-i 7, las-o dracu de siesta, pan-pan-pan, pune-o haina pe tine, ia mate-ul si portofelul si treci la spalatoria de pacate de pe plaja ramirez, tan-ban-tam-tam, varati in apa pin’ la brau contabile si soferi de autobuz, deputati si designeri imping corabiute din carton pe care au varat ofrande, sticle de sampanie, pepene, auci, astea doua nu merg impreuna dar uite ca se leaga stomacu la loc cu o mancarica de orez, hai ia un fruct ca are vitamina C si ajuta-ne sa fim bogati, poftim niste bauturica si ajuta-ne sa furam mai mult la anul, ajuta-ne Iemanja, ajuta-ne.

ha? cine-i duduia? este regina apelor in religia umbanda, pe 2 februarie africanii o sarbatoresc si albii nu mai prididesc sa traga foloase necuvenite, deci zici ca Iemanja asta a ta e de la ape, hm ca Iliescu, pai si ce stie sa faca? Eheeee, Iemanja se ocupa cu apele dar si cu fertilitatea si dragostea si te scoate de guler din meandrele concretului si-ti arata calea cind esti ratacit, meseriasa Iemanja, ce trebuie sa fac sa fie tovarasa mea? Ii dai si tu un piepten, o sampanie, stii cum e fetele, pune botul la bauturici dulci sau niste fructe, parfum, cumperi de la colt, ma gandesc sa-i iau un catzel chinezesc cu ochi de terminator, Iemanja sigur o sa ma invete cum sa nu platesc impozitul pe venit si n-o sa ma lase sa ma inec odata scufundata in economia subterana.

Navighez cu greu printre capcanele intinse pe plaja de enoriasii Iemanjei, lumanari pe fundul gropilor din nisip, cozi gigantice de oameni ai muncii si rai crestini serpuiesc pe plaja, o oferta fabuloasa de curatatorii spirituale: un pitic in costum de matase galbena danseaza marunt intr-un tzarc, are turban si scoate pe dracu din tine, deci dinsu e Ivan Turbinca, niste domni care o ard gaucho tropotesc in transa in nisip, un travestit cu parul decolorat si rochie albastra care fumeaza 3 pachete de tigari pe zi descanta niste adolescente, un luptator K-1 inghite o halba de bere neagra inainte sa-ti desire spiritele rele care au tesut un plovaras cu model suedez in jurul trupului tau nemernic, o vrajitoare ofilita face mmmmmmm si pacatele tzusti, sar de pe tine ca sobolanii de pe corabia care se scufunda.

Imi amintesc de o epocala intalnire cu Mudava in 1996, candida la presedintie, m-a pus sa stau cu palmele intinse deasupra genunchilor si apoi cu indexul si degetul mare impreunate mi-a sfartecat aura cu niste dungulite, de parca jumulea o gaina, hatz, hatz, a scos raul din mine, ma miros la subtioara pacatului, levantica dupa 16 ani, Mudava stie, s-ar putea sa fie si el cu Iemanja sau cu altcineva de la ape.

Hai welcome to Jurassic Park, veniti si invatati si la anul organizam o curatenie generala in Dambovita, la tara africana, credinta africana, pan-tam-pan-pan.

cola costa azi cu 50 de centi mai mult decat costa ieri, pretu biletului de metrou aproape s-a dublat, s-a zis cu subventiile, cozi imense serpuiesc prin buenos, sarmanii orasului asteapta in rind sa suga de la stat, sunt multi saraci iar statul n-are decat doua tzatze si tocmai a dat cu cotul si a spart biberoanele, te uita dumnezeu la coada la abonamente de transport, sunt vremuri cacacioase, uite si vanzatorii ambulanti au trecut de la oferta de sosete la chiloti, 3 la 10 pesos. Cap compas si o tai in uruguay. Fac o ora cu rapida, mai nasol e sa ma catzar pe ea ca, deh, fuga-n uruguay e trucul tuturor cetatenilor care n-au viza de argentina, tzusti cateva ore pina in colonia, oraselul de peste garla, manci un crevete, bei o bebida si pe seara esti inapoi cu 3 luni stampilate pe pasaport, dar ai grija ca uruguayul e mult mai scump, e scump peste poate, poate ca e doar putin mai ieftin ca chileul, ma incordez, strang din fund, hai, loviti acum da’ nu peste fatza.

La coada la barca in fatza mea e un om cu-o maceta,  isi taie singur drum prin padurea de backpackeri, in spatele unui perete de plastic, impartiti pe sexe sunt baciul argentinian si cel uruguayan si ciobanitele aferente, stampileaza zdrang-trosc-panc, scriu, tone de hartie, ce va mai place sa va jucati de-a doctorul, unde te doare, uite aici in uruguay, da sa puna mama o stampila si o sa treaca, pe barca avem o pereche de girafe, una de albatrosi, 4 elefanti, 2 furnicari si 2 evrei galagiosi, elton john canta melodia din lion king, plecam pe apa maro, tai-tai argenti.., cind sa zic “na” am ajuns in uruguay, 4 vamesi gusteri cu burti imense lafaindu-se-n camasi albe la soare si drapel alb-albastru cu un soare rotofei si zambitor ca alexandru ghiza de la bzb.

Suntem in montevideo?  eu pentru asta am luat bilet, am ajuns in montevideo? o duduie tapir pufneste ingrijorata, nu senora, acolo mergem cu tu-tu-ul, uite autobusul, luati-va bagajul si veniti, banda de bagaje e inconjurata de elefanti, furnicari, girafe si multe oi, se bulucesc, behaie, mormaie, se agita, o alta arca isi varsa matzele in sala de asteptare, arata a miting anti-basescu, si voua v-a facut rau nu? da clar, el e de vina pentru tot, nenorocitu. Un neamt cu un picior poliomelitic trece pe un soi de bicicleta orizontala prin portile de securitate, mustatile vamesilor se infoaie, eeeee, is it a bird, is it a plane, il opresc sa-i faca poze, omul coboara schiopatand, e “decat” un olog pe care-l maninca-n fund sa faca inconjurul lumii intins pe spate, daca vrei tu little balls, hehe, hoho, hihi.

Welcome to Jurassic Park, pe un perete scrie mare “ma simt bine fara droguri”, fara ziceti, atunci de ce radeti ca prostii?

2 blonzi enormi tasteaza sincron in holul lui patio de montserrat, el are calcaiele crapate, ea un ulcior la ochiul stang, norte americanos por supuesto, alberta-canada, where are you from, romania, waaaw, acelasi waaaaw cunoscut, uimirea care acopera ca o frunza de maslin rusinea saraciei informatiei, frunza-i mica, saracia-i mare si vanjoasa ca mandria lui terente, au plecat de 6 luni din canada, s-au suit pe motocicleta urali, ea in atash, diii calutzule, diiii, de la nord la sud au strans in punga billa a amintirilor numai locuri minunate cu cazare mai ieftina de 20 de dolari, uite de exemplu mexic, acum ca americanii nu mai merg am gasit cazare la 14 dolari la hotel de 5 stele, mai e columbia unde am stat cu 17 dolari la hotel de 6 stele, in peru deja era scump la 20 de parai, chilienii sunt niste neghiobi care s-au aruncat la 50 iar argentinienii, cine se cred sa ceara  60 de dolari.. calatoria lor e un mercurial bine documentat, el e miles, ea e smiles, a cam tras-o curentu in cuibul mitraliorului si zambetul ii pleaca usor catre ceafa.

graham da o tura prin incinta, are dintii stricati si pentru ca cere doar 57 de dolari pe camera n-are bani sa ii repare, e patronul niuyorkez al stabilimentului casatorit cu o artista de sorginte argentiniana, cat v-a costat casa? ochii lui graham joaca-n cap ca imaginea pe televizorul meu sirius inainte sa-i rad doi pumni peste tablie, fugi domnitza de aici, auzi, am cumparat, locul face milioane de dolari ca nu mai suntem in 2001 cind puteai sa cumperi un cartier intreg cu banii de paine, pai si atunci cum ti-ai deschis pravalia aici, ai inchiriat? palatul a fost al unor baieti care n-au avut alta idee mai buna decat sa-l lase sa cada si apoi sa faca parcare, graham si cu artista au pus ochii pe cladire, au zis ca baga ei banii in reparatii, 57 de dolari cu 57 de dolari au tot cumparat vopseluri si platit ranforsari, te tin peretii daca te reazemi fin dar tzantzarilor e indicat sa le-o dai in nara cu sprayul, platesc vreo 10 mii pe luna si na, intelegi ca se chitrosesc la micul dejun. Ce avem aici? Kiwi si iaurt la promotie, o duduie cu barba de cosuri iti pune in ceasca o apa maronie si o arde maetre d’, stomacele din alberta chioraie, din romania li se raspunde cu un ghiortzait, barba de cosuri e darza si ne anunta ca nu-i nimic altceva de mancare. O pisica enorma trece prin salon, dinsa ce baga la matz? aaa, mitzi-i grasa ca-i castrata, interesant cum lipsa coaielor iti creste apetitul.

Welcome to Jurassic Park, decat bed and breakfast la expati, mai bine ca pisica operati.

compania chevalier pune la bataie fotolii de piele care se intind la 150 de grade, sampanie servita de o stewardesa ciufulita si o ora de videoclipuri cu un soi de seicaru puhav care-si ia shuturi de la toate femeile din viata dumnealui, n-are noroc si pace, cocalarii din fatza ofteaza intelegatori, femeile e nasoale isi spun in timp ce infuleca friptanele servite elegant de duduia cu parul in dezordine, apa, vin, suc? “nu sarna, dar bingo tineti?’ no , “lectii de tango?” tz, “haideti domnita, spuneti-mi ca aveti macar cursuri de gatit sau organizati un miss chevalier, avem 14 ore pina in buenos aires, am si costumul de baie in geanta de mana, stiu si o poezie in ungureste, de ce sa nu inovam si sa ducem divertismentul companiilor de transport long distance pe noi culmi ale penibilului?” n-am cu cine sa vorbesc, duduia e o retrograda, un element conservator, las ca depun eu un memo maine, ma apuc sa-l scriu dar contrarevolutionarii sting lumina, vin lichiorurile si cafelutzele, seicaru sta in freeze vreo 5 minute dupa care este inlocuit cu cel mai prost film al mileniului, larry crown, tom hanks si julia roberts nu mai prididesc sa fie ridicoli, cocalarii se bucura ca niste copii de cocalari, rad c-un ochi si urmaresc sarpele pe telefon cu celalalt, soferul se schimba si al de-a muncit pina acum cade lat pe fotoliul din spatele meu, horcaind ca un mistret cu deviatie de sept, fluier, dau acatiste, spun sapte sasi in sapte saci, bulbucii continua sa iasa, imi pun castile, adorm dar ma trezeste mirosul.

Parfum, levantica, ciubotica cucului, pusculita guvernatorului, ce dracu se-ntampla? gorobetii-si fac toaleta, fiecare cu sprayul sau in mana se parfumeaza dupa cum urmeaza: rotire de antebrat de doua ori deasupra capului, coborat in spate, intre omoplati, intors pe gat in fata, pe pectorali, axile, jos la inghinala unde insista fshhhhhhhhhh, cam 6 secunde viorelele improasca oualelele, oprit pentru 2 secunde si apoi continuat pe genunchiesi si soseta scurta alba. Fin. Ciufulita iubeste mirosul de depozit chimic la 8 dimineata, le zambeste cald si le ofera mate, am levantica in ochi, in rinichi, fac pipi levantica, imi beau cafeaua cu gust de bradutz de masina, hai ca am ajuns in buenos, cocalarii cinta manele espagnol, corazon frant, isi iau bagajele, isi dau jos uniformele calcate si aseazate ingrijit in pungi, ce sa vezi, sunt marinari, elevi de scoala navala, de unde vin eu asta inseamna ca intr-o zi unul din ei poate va ajunge presedinte. Ce norocoasa sunt sa calatoresc cu viitorul presedinte al lui Jurassic Park, poftiti numarul meu de telefon, sunati-ma cind o sa aveti nevoie de un consultant de imagine, cineva sa va aleaga sosetele si sprayurile. felix cum credeti ca a inceput?