dentosaurus shackeltonianus
Capitanu sta prost cu premonitiile, din 4 metri valurile dau in 8 si vin peste barca, fleosc, uda puntea superioara unde enzo si echipa de sclavi cu 13 aparate si 4 trepiede fac poze unor albatrosi muratzi care dau tarcoale barcii, un mos se lupta cu usa, stai tataie inauntru nu vezi ca te zboara vantoasele, baga cu 100-120 de kilometri la ora, ma reped pe scari la vale, fuga-fuga, cu ochii inchisi e mai bine, valurile sparte smucesc vasul, huruie, scartzaie, paraie, serie de cutremure de 7,8 cu replici de 7,7, augustin anunta ca e mai bine sa o ardem pe camere, sa mori tu, deci nu-mi dai voie sa fac scamatorii cu 3 mingiutze in mijlocul salonului, as putea daca tin ochii inchisi. Din 69 de pasageri ajung la masa vreo 20, doctorul constantin arunca pe gatlejuri folii dupa folii de pastile impotriva raului de mare, marele rau de mare, dani-geologul incearca sa ne momesca afara cu un documentar despre shackelton, cine? un nenic din vremuri cind oamenii erau facuti din titan, promotia lui nansen, scott si amudsen, 15 vieti in pieptul de arama si niciuna irosita, timpuri in care mii de oameni te aclamau pe strada nu pentru ca esti o dizeuza care canta semi-nuda ci pentru ca ai fost omul cel mai aproape de polul sud din istorie.
Traim vremuri jalnice, mi-e greata si nu-i de la tangaj, oamenii sunt mici si ursitoarele au scos din stoc articolul“larger than life”. Vasul coteste, tangajul se muta-n ruliu, Ushuaia smuceste, usile dulapurilor zboara, ma trezesc la doua jumate noaptea, shining, nici dracu pe culoare, liniste, cani de cafea pravalite si mancare imprastiata pe jos in livingul vasului, sir shackleton a bagat cu barca deschisa 170 de mile prin valurile astea, cu panze si al treilea infarct rupandu-i pieptu, incercand sa gaseasca o insula in imensitatea oceanului arctic, a reusit in 17 zile de furtuna si frig.
“good morning antarcticans”, augustin trezeste poporul la 7 dimineata, hodorogii pun proteza si ies sa rada pe punte la soare, am schimbat ruta, suntem mult la sud, in canalul gerlache, furtuna a tinut vasul pe loc vreo 6 ore, frecventa mare a valurilor l-a bagat in sperieti pe capitan, “daca pastram cursu, rupea barca-n doua” zice dani, mosii sunt pe adrenalina, gerald with a gi din iowa maninca 4 tavitze de jar, se da de trei ori peste cap si incepe “ hou far ar ui from polar sarcal? ai ghes iz not far, is cold bat aim ok, is det a sil, uat caind of sil, ai so uans a documentari uere a sil iz duing sili tings”. Lui sir Ernest Shackelton i-a crapat inima in a patra expeditie la polul sud, gerald e mort de mult dar nu stie.
Welcome to Jurassic Park, o gasca de pinguini se urmaresc in jurul vasului, descopar pe un sloi o foca leopard, vad ca are coada taguita si, probabil, profil pe facebook.
iata ca se dovedeste ca stomacul tau nu e degeaba rezistent la toate combinatiile
Finalul celei de-a doua expeditii (avortate) a lui Shackleton: la 24 aprilie (inceputul iernii australe) 1915 respectivul pleaca din insula Elephant spre nord-est intr-o barca nepuntata de 7 m impreuna cu cinci voluntari; timp de peste doua saptamini echipa visleste ziua si noaptea aproape fara intrerupere pentru a nu ingheta luptind cu oboseala si somnul; dupa 1.200 (unamiedouasute !) km in mare libera atinge tinta – o insula din grupul subantarctic Georgia de Sud; localitatea vizata (Grytviken) se afla pe partea opusa debarcarii iar starea deplorabila a barcii exclude ocolirea tarmurilor; Shackleton impreuna cu capitanul Worsley si locotenentul Crean escaladeaza pantele abrupte, strabate podisul situat la aproape 1200 m altitudine pe unde nu mai calcase picior de om, ajungind dupa 36 de ore de mars neintrerupt la mica asezare a vinatorilor de balene. Abia dupa trei tentative, cu trei nave diferite, in august 1916 reuseste sa atinga insula Elephant salvind restul expeditiei.
Intre timp in Europa murisera deja citeva milioane de oameni – incepuse Primul Razboi Mondial.
In 1922 organizeaza o noua expeditie si moare la 5 Ianuarie de angina pectorala exact in timpul unei escale in acelasi port Grytviken.
Vorba lui Alexandru Retinschi, din a carui carte “Orizonturi polare” (Editura Albatros 1986) am citat: o odisee unica in istoria explorarii Antarcticii.