Bellusaurus nationalistus

daca tot am trecut prin greva ca david coperfield prin zidul chinezesc si am ajuns in subtioara usor mucezita a civilizatiei chiliene denumita camuflant puerto tranquilo, nu trebuie sa plecam pina nu dam cu ochii de capilla de marmol, nu, nu casuta marmotei ci capela de marmura, habar n-am ce-nseamna asta dar homer, vamesu argentinian din los antiguos ne-a zis ca-i ma-ra-vi-llo-so, a repetat asta cind trosc, dadea cu stampila de ieseau scantei din ea de pasaport, ponc, nu-l lovi frate asa ca-l doare si pe el, i-un biet pasaportutz, promite-mi ca mergi la capilla de marmol, promit, nu pot sa-l dezamagesc, un nene rebegit cu cizme de cauciuc intra la tamara, ma prinde cu nessu-n gura si zice ca ne duce pe toti 3 pe 60 de dolari si 7 litri de benzina, sa mori tu, nu vrei sa aducem noi si barca si sa te platim ca esti carmaciul nostru? plecam in frigul crampotzitor in cautarea unui barcagiu cinstit, trecem de baricada parasita a grevistilor, o tempora, o mores, alfredo mestereste ceva la motor, mai are benzina de ultimul drum din sezon, hai tzusti in barca si la drum.

mi s-au albit degetele, ma tzin de bancheta, barca salta isteric pe valuri, mustata lui alfredo nu tresare, un monument de stabilitate in vremuri de restriste, bag mana-n apa si o scot mai scurta cu 10 centimetri, apa vine direct de la ghetar si are vreo 4 grade, e albastra spirt, alfredo impinge barca intr-o grota, de-a v-ati ascunselea cu valurile, clipoceala senina pe pereti de marmora alba si roz si gri, pana acu vreo 18 ani nu stiam de locul asta, nu exista carretera austral si singura legatura intre sate erau barcile, cui ii statea capu la turism, alfredo s-a prins de tavanul pesterii, toata greutatea pe umerii lui, iarna cind scade nivelul apei poti sa mergi in jurul catedralei si poti sa pescuiesti pastrav si somon urias cit un elev de clasa IX crescut pe aripioare kfc, alfredo am inghetat, hai fratzioare acasa.
nevasta ne asteapta cu niste ness, imi zboara inimioara din piept da-o prind si o aduc la loc cu niste aguardiente, cafe con puntita pupa-i-as ei guritza de focoasa, ne uitam incantati la televizor unde primele camioane cu benzina isi fac triumfal intrarea in coyhaique-capitala regiunii greviste aysen, jumatatea lu alfredo inghite nessul cu noduri si mormaie niste blesteme-n barba, ce zice? ca nu e ok ca au renuntat la protest ca oamenii ar mai fi rezistat, toti au pus provizii de-o parte, tatane-su e intemeietorul lui puerto tranquilo si aducea pe cal mancare si fin tocmai din argentina, harciogii astia trec razboiul atomic fara probleme, si eu cu aguardientele alaturi nu ma tem de nimic, alfredo ingana si el mantra: nu au drumuri, benzina e scumpa, salariile sunt mici, 300 de dolari e salariul minim, cum sa te descurci cu atata lucru, tocmai a facut 70 de parai intr-o ora jumate si ceva-mi spune ca n-o sa-i declare, pute usor a ipocrizie fermentata, hai v-am pupat, vamos chile.


pe marginea drumului e ditamai panoul care zice in traducere aproximativa jos labele de pe raurile noastre, care-i cioaca? spaniolii de la endesa vor sa construiasca 2 baraje pe rio baker care vor inunda o halca de 6000 de hectare, sunt pe tamja cu pinera-presedintele tycoon al chileului, om de afaceri veros, dreapta aia mai dreapta cu reumatism poliarticular, daca ar fi sa-si ia un cataroi in ochi si tot nu s-ar apleca in stanga sa-si salveze vederea, nenea pinera carmeste tzara ca un manager, si ce-a vazut? ca patria sta grozav de prost la energie, nu-i petrol, nu-s gaze, cu argentina isi ard picioare pe sub masa, bolivienilor le-au taiat iesirea la mare iar peruanilor le-au luat sudul si minele de cupru, nu-i de mirare ca toata lumea le-ar pune guma-n par, uite daca facem niste centrale electrice cu fratii spanioli ne scoatem, doua dintr-o lovitura, avem si curent si scapam si de problema drumului, la 20 de metri sub apa e inecat ca un pui de pisica.

sau nu zic grevistii din aysen care sunt decisi sa-si apere patagonia cu pretzul renuntarii la burtzile de choripan, pe linga noi tzasnesc catre coyhaique pickupuri pline cu canistre de 100 de litri, uite si carabinierii, pietricele zboara de sub roti si mi-e frica sa nu ne sparga parbrizul, oprim la marginea drumului linga padurea rasa de-o eruptie vulcanica si golim prima canistra de benzina in rezervor, welcome to jurassic park, trag in aer in piept si …kerosenu ma-neaca, patagonia e frumoasa de-ngheti dar miroase mai urat ca niciodata.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: