dentosaurus patagonicus

in futaleufu, capitala raftingului mondial ploua de trebuie sa vaslesti zodiacul ca sa-ti iei prune de la aprozar, nessul chilian imi pune capac, ar merge o cafea decenta in argentina, la chile-n granitza e anuntata o captura de turisti israelieni care au si fost deportati, da’ ce-au facut doamna? au muncit ilegal, aha, au deschis vreo banca? vamesa imi face vant in bratele argetinienilor care lasa solitaireul la o parte ca sa-mi serveasca singura informatie despre romania care a penetrat pina la ei: aveti bere buna, stop, cu spuma, stop, proaspata, stop, nimic despre hagi, nadia, dracula si femei frumoase, incultura crasa.

norii raman agatzatzi in anzi, trecem printr-un sat galez, cabane de hobiti si miros de choripan care iese de la casa de comida felsix, iaca si cascada welshilor, cascadele ca-s 3, o familie de cercopiteci aduna lemne de pe linga potecuta si arunca betzele in prapastia de dedesubt, sunt rupti direct din tinerete fara batranete si viata fara de moarte, in 1870 de ani o sa-si indeplineasca obiectivul si-o sa-l raporteze la judetz, la esquel, capitala trochitzei, trenul patagonez care a fost aruncat de pe shine de vanturi, s-a ridicat, s-a sters de praf si a repornit, a fost deraiat apoi de ghetzuri, din nou a revenit in aplauzele multimii pentru ca a treia oara sa-i plece fundu din izbitura cu-o vaca, localnicii l-au botezat pe mecanic senor bovino, fiica’sa cred ca e domnita care se uita la mine cu ochii bulbucati, o strang aprig pantalonii 5 numere mai mici, “ce spuneati?”.

intrebam daca merge trochitza, doar duminica si miercuri, cind nu bat vanturile, ninsorile si vacile nu trec calea ferata, vitzica tatei se intoarce la siesta cum ii sade bine esquelianului, noroc cu hamburgheru de benzinarie ca altfel te stingi pe strada si nu-i nimeni sa-ti aprind-o lumanare, decidem ca e cazul sa vedem atlanticu la fatza, cheie si 200 de kilometri de linie dreapta-dreapta prin nimic, se lasa intunericul si vine o curba de 30 dupa care inca o linie dreapta-dreapta de 200 de kilometri de alergat sub stele, inca o curba si o luna cu hidrocefalie se ridica galbena si enorma peste sosea, am ajuns in sarmiento, oras de petrolisti si cocalari, se foiesc cu masinile prin oras, tzirtzirpirpir ca, deh, umbla cainii cu canistre de benzina la gat, canci hoteluri, toate-s niste cantoane cfr incremenite la craciunul din ’84, cu mos craciun in rapel si globuri la intrare, la miezul noptii nimeni nu stramba din nas, pumni in usa s-un domn cu ochii carpiti ne culca-n sifonier.

welcome to jurassic park sopteste adormit, la ce ora sa va trezesc, 5-6? bre, esti nebun, e 1 dimineata, de ce m-as trezi la 5, pai ca sa mergeti la munca, ma dumiresc, suntem primii turisti vazuti vreodata de don juan de sarmiento, orasul e plin de sforaiturile lui jr, bobby si jock, cica si chinezii au trimis o escadrila, ma semnez in caiet dinu patriciu si plec la culcare, maine la 5 ma duc sa inspectez campurile petrolifere.