tyranosaurus petroliferus

depinde numai de noi sa salvam planeta zice placutza indicatoare, dulcegariile astea empowering mi-au intrat pana-n sosete, fleosc-pleosc ma misc cu greu prin siropul informatiilor de pe panourile din padurea pietrificata, uite un trunchi vechi de 80 de milioane de ani, a venit tsunamiul in jurassic, a culcat padurea si-a-ngropat-o sub sedimente, incet, incet mineralele au stors orice urma de materie vie si astfel lemnu s-a facut piatra, corianul e pentru gorobetzi, pentru nea gigi si ai lui propun cada de lemn pietrificat, monument istoric, unicat, 400.000 de dolari negociez cu ursul asta paznic al parcului si, depinde numai de noi sa salvam planeta de saracie, noi o sa fim mai bogati, gigi mai imbaiat, pina una alta nea jose ma cauta si-n pungile de sub ochi de aschii de piatra, isi cere scuze dar turistii ciordesc bucatica cu bucatica parcul, noroc ca-s doar 10000 pe an, chiar si asa in 12-13 ani in ritmul asta trebuie sa intre-n joc butaforia, ai terminat?

suna telefonul, e lipit cu scoci de geam in singurul punct unde are semnal, habla-habla-habla, destul de scurt, 3 babe ratacite si degerate sunt cercetate de degetele paznicului, harjoneala geriatrica, cu 4 bidoane de benzina in spate trecem prin orasul ypf, fiecare pompa are restaurant si fiecare restaurant are mall si fiecare mall are spa si fiecare spa are casa de copii, biserica si casino, se foreaza la greu, pamantul e ciocanit ciocanitor de  ciocanele, si cind te gandesti ca la 500 de kilometri in spate gasesti con suerte benzina si cum suerte stim si noi cu cine tzine hop-hop, stai pe bara pina miercuri, avem radio, beyonce canta in spaniola, incepe sexy saxofon, melodia aia de-si rup cocalarii camesile in discotecile romanesti a trecut atlanticul, simt mandrie natzionala in vezica, sa oprim.

200 de kilometri de linie dreapta pina la un post de politie unde un cremvusti vorbitor in uniforma stramta imi cere niste mustar si pasaportul, suntem aproape de baza militara aviatica puerto deseado si, nu stiu despre voi, dar eu clar am o figura suspecta, il pacalesc arborand o mina indiferenta si apoi ma strecor tarash pina la primul mig, apas pe butonul balans …canci, daca va spun adevarul va trebui sa va ucid asa ca ia mai bine sa va zic de nea miguel care si-a tras restaurant, puerto crystal se cheama si puerto cristal se citeste, are camera cu 200 de pesos si wifi, prea tarziu prietene, am tras la “las nubes” unde au vile pe maretie cum prea bine ii sade spionului sa se cazeze, miguel imi toarna vin in pahar, e marti, ora 13 si numar 13 muste plutind decedate in alcoolul meu, mai sunt inca 2 turisti, cu totii urmarim pieriti telenovela in care un parlit care-si castiga traiul din plimbatul cainilor descopera ca are un copil maricel cu mostenitoarea unui imperiu publicitar, fix ca-n viata.

nu se pleaca la colonia de pinguini rockhoppers ca a plouat grozav, nu-s turisti destui si pinguinii nu se deranjeaza pentru o mana de oameni, fiica lu miguel baga o roata tziganului ca sa-mi treaca, pinguini am vazut in prostie dar o descendenta de portughez cu celulita la 9 ani facind roata nu, deci welcome to jurassic park, imi pastrez optimismul, noapte buna.