velociraptorus magellanicus

o cruce verde levitand stralucitor la 20 de metri e semnul ca a) ai o epifanie b) esti aproape de ieslea unde s-a petrecut a doua venire a lui mesiah, c) ai intrat in puerto julian, locul istoricei debarcari a lui magellan in drumul spre capatul lumii, ofer 5 lei de plastic cui stie sa raspunda la intrebare, da miguel, spune, raspunsul este “c”, co-rrrrect miguel, dupa 3 ore de bagat pe soseaua presarata cu sconsi si iepuri terfeliti de masini, stanga scurt si iaca bulevardul san martin, 3 benzi pe-o parta, 3 pe cealalta, occcident cu 3 de c, soseaua se-nfunda in plaja unde la dreapta odihneste o replica a barcii lui magellan in marime naturala cu turisti in marime naturala strecurati printre marinari din lemn in marime naturala, in stanga e-ncremenit un mig* in marime naturala infipt ca o musca int doua bolduri de marime supranaturala, migul lui magellan e nevizitabil insa corabia e primitoare, are potecutza si traseu marcat, stooooop, ca sa te pozezi pe barca de butaforie cocotzata pe-o movilitza in mijlocul unei balti unde-si arunca tzigara duduia de la chioscul de bilete trebuie sa platesti triplu fatza de turistul argentinian, de ce? ca nu la tine-n tzara a venit magellan si drake si darwin ci la noi si noi spunem ca trebuie sa platesti pentru ca ai fost ghinionist si nu te-ai nascut in argentina sau nu te-ai maritat cu un baietzas aspectuos din tzara noastra.

intorc fundul sansei unice de a vedea de aproape un marinar de lemn cioplit in ’98 de un mester din puerto julian dar ce fac acusi? pot sa aleg sa ramin in no man’s landul dintre corabie si mig, e parcul sportivilor, in san julian nu exista asa ceva, au petrol la 4 centimetri sub stratul de ceapa de sub geam asa ca prefera automobilul, vjuuuuum, pruuuuum, localnicii trag liniute intre cele doua obiective stretegico-militaro-hilaro-turistice sauuuu pot sa aleg sa merg la restaurantul naos unde servesc nandu murat si guanaco afumat, hai te-am pupat, buna ziua v-am dat, ospat mi-am capatat.

cruciulita verde clipoceste din ce in ce mai mica in retrovizoare, hai la parcul leon unde pinguinul s-a-nfratit cu balena si cu guanacoul, gardianul isi scoate urechile din cizmele de cauciuc, nu se poate intra, a plouat de te-nfunzi pina la tzatzisoare-n noroiul patriei s-apoi e temporada baja, get a job, doi nemtzi uriasi isi inghesuie intristarea intr-un chevrolet minion, vulturii dau ture deasupra asteptand sa pice vreun roadkill si politia atarna strategic imbracata in blanuri de urs chiar dupa indicatorul care anunta inceputul autostrazii, pe locuri, fiti ga… in 500 de metri cele 2 benzi sluuuurp se inoada intr-una, probabil este un nou record stabilit de argentina, cea mai scurta autostrada din lume, de pe panoul de pe colina presedinta si sotzul decedat zambesc parinteste natziunii si textierul ne informeaza ca tovarasu traieste, miracol.

alta ora si de data asta autostrada se-ntampla, sensurile sunt despartite de betoane vopsite roz barbie, indicatoarele anunta intrarea in rio gallegos, orasul presedintei cristina, un fetesti urias cu pretentii si 378 de ronduri si poduri suspendate, lux patagonic inainte de salbaticia din chile, apa balteste pe strazi si la televizor un nenic transmite gafaind astmatic dintr-o mazga neagra pin la sold, unde e asta? in punta arenas, au fost inundatii nasoale, orasul e ingropat in namol, hauuuu, pai trebuie sa predau masina maine, cum fac?

welcome to jurassic park, noaptea e un sfetnic bun a zis seneca sau caluztul cocosat, nu mai stiu nici eu care din ei.

*domnu vasiliu zice ca e un miraj, imi cer scuze pentru informatia misleading cu migu, am fost incredintata ca asta e de un cetatean dubios, chelner la restaurantul naos.  multumesc inca o data domnule vasiliu.