archeopterix fittipaldianus

statia de transmilenium e inchisa, o baba ma-nhata de maneca si-mi sopteste conspirativ ca-i mana farc-ului, e clar, uite-te cata politie e pe strada si am vazut ca si ieri au facut repetitii, ha? da, da, ca sa intervina daca scapa de sub control, hai mamaie termina ca mi-a zis mie domnu de la banca nationala ca s-au cam dus zilele lui trosc-pleosc-brosc, baba da cu dispretu-n mine si fuge sa planteze teoria conspiratiei in plasa cu mandarine a matusii din fatza, politia joaca tara tara vrem ostasi, scuturi, casti, bastoane, mitraliere, circulatia e oprita complet in centru, unde sa pleci cand astia vor sa dea drumu la pamplona cu socialisti? iaca o statie unde e lume bulucita, un mustacios usor trecut imi indeasa niste sfaturi in decolteu-te urci in b73 si ajungi la terminal norte de unde iei..huoooo, trttttzzzzzzz, trompete si ragete dau coltul bulevardului, madama de la ghereta de bilete inchide pravalia, nefericitii care au intrat in statia de transmilenium raman captivi in cubul de sticla pina trece viitura, sunt al dracu de multi, mustata imi susura iar in ureche informatii vitale: sunt nativii, nu au drepturi, le-au luat pamantul si i-au lasat doar cu ala din calcaie, traiesc inghesuiti la marginea oraselor, fara serviciu, fara bani, moarte capitalismului cu fatza inumana, huooooooo, triiiiiiitzzzzz.

ochesc o alta statie de transmilenium la vreo 400 de metri mai incolo, sterg peretii talciocului cu chinezarii de pe avenida jimenez, niste costume s-au oprit pe margine cu empanada-n bot, ginesc si vreo 3 hipsteri de stanga, un politist ne spune sec ca niciun autobuz nu pleaca spre nord, demonstrantii au umplut bulevardul, 10 benzi de urlete si pumni stransi, ce vor? taximetristul e stupefiat de intrebare, cum ce? BANI, traficul a prins cheag si ne taram cu greu, soferu’i cascador, ma sfatuieste sa-mi pun centura de siguranta, de ce draguta, o sa fie turbulente? hale-hop, face o schema si iata-ne gonind cu 120 la ora pe banda unde un cerc rosu strange numarul 30, bagam aproape o ora, franaaaa, 80-100-120, franaaaa, bogota nu are de gand sa se termine, e al treilea cel mai mare oras din america de sud, dau sa adorm, hai c-am ajuns la terminal, unde e? aici pe trotuar, cum fratelo stau asa pe bordurica, da, valea, dau cam 38 de lei pe-un drum de la bucuresti la puchenii mosneni, scump, cu banii astia plateam avansul la o vila, tu-ti farcu si protestu ma-tii, n-apuc sa injur omeneste ca un nenica ma-nhata si ma aseaza intr-un autocar, tunja? da domle, de unde stii, fler.

autocarul atarna cu motorul pornit la marginea trotuarului inca vreo 5 minute, mai inainteaza 4 centimetri, se opreste, pescarul de afara mai arunca un baboi pe bancheta, uite-o si-o cega si 3 crapi, tzasnim in traficul sinistru cu 70 la ora, in usa deschisa cu navodul deschis nenicutzul rage catre oamenii care se plimba linistiti pe trotuar tun-jaaaaa, tun-jaaaaa, nimic, s-a-nchis sezonul la peste, se-nchid usile, soferul ridica draga si-ncepe un nou joc de cabana, sarutatul cefei cetateanului din fatza, franaaaa-acceleratie-franaaaaa, avem o castigatoare, doamna Carmen din Tunja primeste in dar de la companie o strangere cordiala de mana.

Peisajul e postmodern, trecem pe linga un castel bavarez si oprim in dreptul unui palat otoman cu turle cepoase si moschee, 2 burtosi impart holul, unul vinde seminte si alune, celalalt vinde alune si seminte, divers, urca un mustacios care sparge piata cu sucuri si apa, ne-ntoarcem pe autostrada, 3 benzi, jde alunecari de teren si lucrari la fiecare 3 kilometri, umflati de seminte si alune harciogii calatori picotesc in scaune pina cind stewardul scoate asul din maneca, din tavan depliaza o plasma si… jason stathman strange de gat un narcotraficant columbian in primele 2 minute ale filmului, the mechanic apare pe ecran si calatorii lasa dracului peisajul mirific si-si arunca retina-n poala hollywoodului.

gonim pe linga niste popasuri modeste, megalomanic numite palatul mierii, castelul arequipei si fabrica de churrasco, eu sunt mic tu fa-ma mare, eu sunt ..franaaaa, am ajuns la tunja, n-apuc sa ating asfaltul ca o alta mustata ma ia pe covoras, villa de leyva? neam de telepati astia, da profesor xavier, arata-mi drumul, omuletul inhata bagajul si goneste printre microbuze, alte 4 muste ma bazaie cu oferte, nenicu-si apara prada si ma depune la masina, intinde mana-n care asez niste marunt, scarbit mi-l da-napoi si-mi cere mia, n-am schimbat, “om rau” imi zice obidit si vrea maruntul inapoi, sictir, acceleratie, franaa, accleratie, franaaa, soferul inghesuie carne in ardeiul umplut pe roti pe care-l conduce, seminte, seminte, alune, seminte, apa, sucuri, alune, seminte, intre oamenii impaturiti pe scaune isi face loc curul gras al unei madame boteriene care vrea sa faca profit, asteptam sa-si descarcereze dorsala si acceleratie, franaaa, gonim cu fittipaldi care depaseste in curba, in curba ac de par, in curba ac de par in urcare, franaaaa, o alunecare de teren a plecat cu juma de sosea, fittipaldi nu se sperie, se arunca-n pamantul reavan si trecem, ne depune asudati la villa de leyva, oras inghetat in ’57 cind l-au declarat monument si canci vine alde miguel si-si construieste un p+4.

welcome to jurassic park, la don paulino am camera cu 30 de parai, wifi, televizor si lenjerie de pat care miroase a lana si apret, macar pentru asta merita columb sa se deranjeze de acasa, noapte buna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: