tiranosaurus modernizatus

lima e o pleasca gigantica cracanata pe o suprafata de 3 ori cat malta, pina acu un an jumate o puneai urat daca tu stateai in nord si te duceai sa tragi la jug in sud, hop la 4 dimineata intr-un microbuz, la 5 il schimbai cu altul, la 5.47 cu altul si tot asa, pina la 8 ajungeai si mata sa te vaza stapinul la fatza, si-au tot batut capu’ cu metroul da’ costa prea mult si cutremurele ti-ar fi dat jos ctitoria daca nu aveai la indemana o ana lu manole,   au cascat ochii-n dreapta ca-n stanga e pacificul si ce sa vezi, au dat de columbieni care aveau aceeasi problema de transport, dupa chipul si asemanarea transmileniumului bogotan a aparut metropolitano: o retea de autobuze cu pista proprie delimitata cu bordurici si inaltata de doua palme ca sa nu treaca peste cocalarul cu jeepan, te duce ca vantu si ca gandu unde vrea muschiuletul tau de capitalist peruan, linga mine la 11 dimineata se sforaie vartos, numar 3,7,11 cetateni care au trecut de mult de picoteala si au luat-o la vale dupa iepure-n vizuina, nu simt coatele-n cap si servietele pe ceafa, n-aud claxoanele frenetice, tiiiiiit-tuuuuuuut, exact linga istericul de la semafor o tabloaca zice clar “144 soles amenda daca claxonati”, hahaha, numai indrazniti sa va apropiati si sparg bariera sonica, bine baiatu.

acum 5 ani centrul limei era pustiu, abia fusese curatat de piranhitosi, gasti de 10-20 de copilasi care atacau turistii si le rodeau pina si cureaua de la ceas, ramaneai in cucu gol in miezul zilei in fata palatului prezidential fara ca garda sa intervina, vrei in centru? esti pe barba ta, acusi-2012 deci-vreo 300 de pensionari agita bicepsi flasti, ce vor? bani, ce sa vrea, in piata sunt saracii, pe trotuare bogatanii, costumele trec grabite, tocuri bocane pe asfalt, BIZ-NIS, turistii gem de incantare cu ochii-n balcoanele de lemn de la casa verde, da’ pe asta galbena ai vazut-o? uite-o si p-aia rosie, muzeele duduie desi tre’ sa scuipi 10 parai intrare daca vrei sa vizitezi pina si chioscu de unde si-a luat pizzaro tigari in drum spre cuzco, ooooo-laaaaa, dau sa fug dar sunt incercuita de chelneri zambitori, noii piranhitosi, “de unde esti?” bag barbia-n piept si pieptu-ntre genunchi si incerc un mersul piticului, ha, ce truc ieftin, nicio sansa sa scap, “poftim la restaurantul burtica lui inka”, nu multumesc, “daca nu-ti place nu platesti”, nu multumesc, “daca nu-ti place iti dam bani”, nu sarna, am mancat deja, “vino inauntru si gusta, daca nu-ti place iti dau tacamurile de argint ale bunicii si o excursie in japonia pentru 4 persoane”, dupa 500 de metri parcursi la trap se reintoarce in blocstart nu inainte sa-mi spuna multumesc si o zi buna, bine baiatu.

cartierul chinezesc are poarta rosie si chioscuri unde chinezoaice iti baga bilingv horoscopu, chifa in sus si chifa-n jos, cazinouri sa aiba si manutzele lor ce juca, uite si mall-ul plin de.. indieni, ard betisoare si-ti vand bibelouri cu kali si vishnu, la etaj se taie bataturi si se freaca cefe in cea mai mare ferma de mani-pedi-epilare-masaj din america de sud, linga carciuma templul fericirii de pe strada detergentilor e adevaratul templu al fericirii: 574 de tone de jucarii chinezesti, plastic si nylon cum ii sta bine voinicului sa posede, maaaamiiiiiii vreauuuu urla micul peruan si-o deturneaza pe ma’sa de la pantofaria unde se cumpara pe rupte, ma-nfig emotionata in sopronul vegheat de un grasan transpirat si dupa 3 minute ies cu 2 perechi de tenisi peruani tigres la numai 14 dolari, bineee baiatule.

un poster gigant anunta ca biblioteca nationala o arde indiana jones, cauta carti vechi si manuscrise disparute misterios si ofera recompensa multumirea a 30 de milioane de peruani care n-o sa-si mai intre-n piele de fericire ca au recuperat comorile literare ratacite…. chiar asa, cum le-ati pierdut frate? nenicul de la receptie imi explica sfatos ca asta nu se stie si ca oricum nu conteaza, ca deh, faptul e consumat, important e ca uite au reusit deja sa recupereze intr-un an juma vreo 20 de manuscrise pescuite de colectionari de pe piata neagra, e adevarat ca alea cu adevarat importante n-au scos capu da’ nenicu e optimist, como no, como no, lima e mai infloritoare ca miha radulescu dupa 3 ani la monaco, cartierul financiar clipoceste pe-nserat, in san isidro servitoarele scot cainii si copiii la plimbare in imensul parc de maslini, imi tarshai maxilarul pe caldaram printre vilele dichisite, am intrat in gaura de vierme si-am iesit la londra? peste tot sunt magazine de design, fashion turbat, maybachuri ordonat parcate linga mertzuri intre gradini japoneze, restaurantele se-ntrec sa-ti rupa capul, peste tot se plateste cu card dar e de 3 ori mai scump ca-n restul limei, n-am vazut un cartier atat de bengos in toata america de sud, taximetristul zice ca o casa poate costa aici chiar si TREI SUTE DE MII DE DOLARI, 300000 de dolari, ha-ha-ha, bag rasul homeric si-i explic ca atat dai pe-o gluma proasta la parcul circului in bucuresti, isi face cruce, si eu, n-ajuta la nimic.

welcome to jurassic park, ma tarasc fara vlaga prin orasul care da drumu la distractie, sa fie presiunea atmosferica? sa fie garua? ma-nfig in al mai vechi bar din lima, cordano-1905, farfuria-i murdara si pe vasul toaletei i-o frana de rahatel, frumoooos, ca pe vremuri.