sfarsit tragic la bucuresti

shopotopo-shopotipi, cu voci shoptite perechea din fatza mestereste o conversatie, mai in fatza, pe rindul cu bilete scumpe si scaune negre de piele, 6 cetateni slurpaie cole si arunca pe gat floricele, reclamele nu au inceput inca, lumina e aprinsa, in sala de cinema intra cu chiote un echipaj de vreo 10 romulani, unul gras strange-n mana un clondir cu fiere, trage din el cu sete si rage: “care-s fa locurile noastre?”, “ajuta-ma fa ca nu stiu sa citesc” zice altul, un voinic cu tricoul plesnind pe pieptut, intelectualii shopotitori intorc capetele speriati, invazia barbara, cei 6 din randu de scaune scump privesc nedumeriti peste umar, singura alfabetizata din grupul gepizilor ia biletele si ii insira de la 6 incolo, haideti, grasu n-are stare, “ce-s cu scaunele alea negre?”, e mai scumpe ii zice o femelusa cu capul pretios asezat pe un soclu de tzatze, “pai vrei sa vezi ca ma duc si eu acolo?”, grasu isi face vant, nimeni nu-l urmeaza, se aseaza pe locul din capat, trage din verdeata din carafa si, simtindu-se singur, isi striga perechea: “iubitaaaa”, nicio reactie, “faaaaaa”, ceata explodeaza in ras, chiar si perechea de la ICR isi permite un zambet, intimidat grasu se refugiaza in mijlocul grupului, zdrang, incep reclamele.

“la ce film am venit fa?”, “ca-va-le-rul ne-gru”- pe tiganu-n tricou stramt il tine diafragma, “pai n-ati zis ca batman”, uohoho, veselia erupe, fetele decid ca e cazul sa mearga la pipi ca au auzit ele ca filmu-i lung, grasu tropaie dupa ele, hai ca-ncepe, lumina se stinge, “fratelo, v-am zis ca se stinge lumina”, ua-ha-ha-ha-ha, comisarul gordon baga-un spici, batman e praf cu sanatatea si nu se bate, servitorul batran il paraseste, de pe randul din spate infloreste un sforait, se crapa pipota-n muieri de veselie, sforaitul reincepe la discutiile despre energia sustenabila si la povestile comisarului despre legile care devin catuse, tiganii s-au plictisit, se entuziasmeaza o leaca cind se prind ca cimentul turnat de bane contine explozibil, “avem si gresie si vindem si faianta” zice grasu, mare comedie cavaleru asta negru, ce tot atata action-drama-thriller ca noi murim de ras.

in randul 6 pe mine ma ineaca plansul, zice un personaj in film: I learned here that there can be no true despair without hope, asta am avut in ultimii douazeci de ani, speranta ca vom scapa de iliescu, de hotie, de cocalarie, de nespalati parfumati, de caterincile vulgare din randul 7 la cinema, de rautate, fatzarnicie si meltenism cu legitimatie de parlamentar. Doua zeci de ani am sperat, acum adevarata disperare s-a instalat. Rima involuntara, spre deosebire de ragaitul voluntar-satisfacut al grasului la iesirea din sala, happy end la florenza, batman bea un fernet cu catwoman, mai avem mai putin de 40 de ore si niciun supererou sa ne salveze si pe noi.

 

1 comment
  1. tom1500 said:

    Scrii delicios!Ma binedispui mereu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: