de ce e sharon stone o mama perfecta
clara are 10 ani si a primit de ziua ei un ipad, sara are 7 ani si a primit 4 luni mai tarziu, de ziua ei, un ipad, sunt surori dragutele de ele si mami vrea ca tehnologia sa fie democratic impartita, unu-doi-sase sute de euro aici si unu-trei-sapte sute de euro colea, aia mare deja are un grup de fani de 48 de ani din kentucky care o suna pe mobil, ailalta mica a descoperit facetimeul si-l abuzeaza pe ta-su: aloo, “da taticule, ce s-a-ntamplat?” nimic, eram cu micki si gasisem un muc mare in nas, crezi ca asa arata si bosonul lui higgs, “nu draguta, acela este mai degraba ca un puchin de caine”, bine paaa, numeri pina la 7, tzzzzzrrrrr, tzzzzzrrrr, aloo, tati, “da iubirea mea, ce s-a intamplat?” crezi ca o sa faca breloace cu fatza lu nenea patriciu si o sa le vanda la benzinariile rompetrol? “vai ce idee buna mai sara, sa stii ca o sa vorbesc cu oamenii de la marketing si o sa le propun asta”, bine paaaa, urmaresti ceasul si apelul soseste in cele 3 minute: aloo tatiii, lui tati i-a inghetat zambetul intr-o grimasa dar totusi raspunde, ce nu face tati pentru lumina ochilor lui?
margarit trage un gat de bere si zice ca trebuie sa fie limite, uite de pilda fiica’sa a crescut in carturesti in timp ce el a imbatranit in fatza unei vodci pe terasa la muzeul taranului, hap cu suta de finlandia si dintr-o data vezi ca aia mica a facut 5 ani si a strans un ditamai vraf de carti la librarie, ca deh, vine tati si le cumpara, domnu margarit, domnu margarit cum facem cu cartile astea? se precipita vanzatoarea, ci carti?, astea puse de fiica dumneavoastra de-o parte?, aaaa, stati ca ma diescurc eu, margarit isi ia parinteste odorul pe genunchi si explica: taticutzule nu putiem sa luam toati cartile aliea ca dupa nu mai are tati bani de cafea si vodca, intelegi? maria-ioana intelege si vine cu-o negociere: taicutule, o vodca tu, o carte io, deal.
aseara am spart banii de patutzul copilasul pe care planuiesc sa-l fac in 2016 pe niste vin rosu la osho, ma uit la microcefalul de 10 ani cu mecla razgaiata de la masa de linga geam, satul de ipaduri, carti, caini sau cai, piticul supraponderal i-a cerut lu ma’sa un manechin, sa aiba cine sa-i incheie sireturile si sa-i aduca mingea cind o suteaza pe paturica cuplului gay iesit la picnic pe plaja, si maicuta sa i-a produs unu, toate muierile din carciuma balesc la jucaria lu sharon stone, e ea? da ma, ea e, a venit in romania sa filmeze nu stiu ce dramoleta, copilul cel urat-nu-i al ei, e infiat imi sopteste carmen-chinuieste jucaria argentiniana de 27 de ani, sharon zambeste maternala, orice pentru copilasul meu, orice.
aiuristic si incoerent…
Al contrario.